Eroii Marii Uniri

Istoricul Ion Nistor

În familia de ţărani Ilie şi Maria Nistor, din satul Bivolărie, comuna Vicovu de Sus, districtul Rădăuţi, azi oraşul Vicovu de Sus, la 17 august 1876, s-a născut Ion Nistor. Urmează doi ani şcoala primară în satul natal şi o continuă în limba germană, în oraşul Rădăuţi. Între anii 1889-1897 Ion Nistor se în-scrie şi urmează cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, atunci liceu german, dobândind un mare interes faţă de trecutul românilor bucovineni.

În vara anului 1889 se prezintă la concursul pentru clasa I a liceului german Rădăuţi, îmbrăcat „naţional”, în frumosul costum al copiilor de ţărani din Vicovu de Sus. Un profesor german a observat că un candidat avea o pereche de mânecari, lucraţi cu grijă şi pricepere artistică. Numai că erau tricolori. Observaţia profesorului că „tricolorul” este interzis, observaţie făcută pe un ton aspru, l-a durut pe copil şi nu o va uita niciodată. Întreaga sa existenţă s-a aşezat sub zodia afirmării tricolorului. Întâmplarea a povestit-o Ion Nistor studenţilor săi de la Universitatea din Cernăuţi, unul din aceştia fiind şi profesorul Vasile Precop din Rădăuţi.

După ce a susţinut examenul de bacalaureat este admis ca student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Cernăuţi. Devenind absolvent al Universităţii, Ion Nistor activează o perioadă ca profesor suplinitor la Cernăuţi, iar între anii 1904-1907 a fost profesor secundar la Liceul clasic din Suceava, timp în care a început să editeze, împreună cu George Tofan şi Victor Moraru, revista „Junimea literară”.

În baza examenelor susţinute la 22 martie 1909 a obţinut titlul de doctor în filosofie şi litere, la Universitatea din Viena. După ce în anul 1911 a fost abilitat ca docent al Universităţii vieneze, începe lungul drum al unei cariere deosebite a celui care a fost istoricul de marcă şi omul politic Ion Nistor. În octombrie 1911, îşi ţine cursul inaugural la Universitatea din Cernăuţi, cu tema: „Locul românilor în istoria sud-est europeană”, temă care avea să fie emblematică pentru cariera sa şi care l-a determinat pe Lucian Blaga să-l clasifice între „istoricii ideii şi unităţii nationale”.

Membru al conducerii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina din 1913, profesor la Universitatea din Cernăuţi din 1914, membru corespondent şi apoi membru titular al Academiei Române din 1916, Ion Nistor e una din acele personalităţi complexe care au avut un cuvânt greu de spus în problematica societăţii româneşti din prima parte a secolului XX.

Ion Nistor a participat la pregătirea şi desfăşurarea Congresului General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, care a hotărât unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei cu România şi unde istoricul bucovinean a susţinut adoptarea actului Unirii.

În ziua de 27 octombrie 1918, la Cernăuţi se reuneşte Adunarea Constituantă, sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, care hotărăşte unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent. Opoziţia liderilor ucraineni şi încercările de  a face dezordine în Cernăuţi, l-au determinat pe Iancu Flondor să ceară ajutorul armatei române şi, la 9 noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadik, a intrat în Bucovina. La Cernăuţi a venit şi Ion Nistor, preşedintele Comitetului refugiaţilor bucovineni, şi i-a înmânat lui Iancu Flondor un mesaj din partea guvernului român.

Consiliul Naţional Român a convocat, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei.  În sala de marmură a Reşedinţei Metropolitane din Cernăuţi, 74 de membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului împreună cu 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 reprezentanţi din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa. După deschiderea lucrărilor Congresului, Dionisie Bejan a propus ca preşedinţia Congresului General al Bucovinei să fie încredinţată lui Iancu Flondor. Intrând în ordinea de zi intitulată „Stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul român”, Iancu Flondor a prezentat Moţiunea Congresului spre adoptare. Istoricul Ion Nistor a susţinut Moţiunea printr-o amplă expunere istorică şi a dezvoltat aspiraţiile la libertate naţională şi la Unire ale românilor. În Moţiunea Congresului era scrisă hotărârea: „Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind învestiţi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale hotărâm: Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

Moţiunea a provocat în sala Congresului, pe străzile oraşului Cernăuţi şi în toată Bucovina un mare entuziasm românesc. O delegaţie din Bucovina, în frunte cu Iancu Flondor, din care a făcut parte şi Dionisie Bejan, a plecat la Iaşi spre a înmâna regelui Ferdinand actul Unirii Bucovinei cu România.

În perioada 1919-1939, în plan politic şi public, Ion Nistor a avut responsabilităţi dintre cele mai diverse: ministru al Bucovinei în Guvernul I. C. Brătianu, între 1922-1926; senator de drept între 1928-1933; ministru secretar de stat pentru minorităţi etnice, în 1933; ministru al muncii în Guvernul condus de Gh. Tătărescu; ministru al cultelor şi artelor în acelaşi Cabinet… „De altfel, între a scrie şi a face istorie, el n-a deosebit nicicând prea net, cele două planuri ale realităţii fiind complementare şi consubstanţiale” – spune distinsul meu coleg de şcoală pedagogică, acum acad. Alexandru Zub, în volumul „Ion Nistor”, apărut la Editura Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi în 1993.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, profesorul şi rectorul Universităţii din Cernăuţi a editat volumul „Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare austriece”, în colecţia Hurmuzachi şi revista „Junimea literară”, a publicat „Istoria Basarabiei”, a susţinut Buletinul „Codrul Cosminului” şi a scris „Istoria Bucovinei”. Dar cea mai reprezentativă lucrare, în opinia noastră, este „Problema ucraineană în lumina istoriei”, cu o nouă ediţie după 1989 sub îngrijirea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Un asemenea istoric, publicist, organizator şi om politic a suferit în regimul comunist, ca atâtea personalităţi ale ştiinţei şi artei româneşti, ani grei de închisoare, nedreptăţi şi tot felul de interdicţii.

 Moare în noiembrie 1962. În memoria lui, Colegiul Tehnologic din oraşul Vicovu de Sus îi poartă numele şi are în faţa clădirii înălţat bustul lui Ion Nistor, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina împreună cu Primaria comunei Vicovu de Sus au înfiinţat la Bivolărie Casa-muzeu „Ion Nistor”, iar la Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” este aşezată o placă memorială pe care scrie: „Aici a urmat cursurile lice-ale, între anii 1889-1897, Ion Nistor, unul dintre cei mai mari istorici români, tribun al marii Uniri din 1918”.

În memoria istoricului Ion Nistor se impune repararea sau construirea unei clădiri adecvate pentru Casa-muzeu Ion Nistor şi organizarea în fiecare an, în luna august, în oraşul Vicovu de Sus, a unor manifestări cultural-ştiinţifice pe măsura celui care a fost Ion Nistor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: