„Înalţă-ţi gândul către Dumnezeu, izvorul înţelepciunii, al dreptăţii şi al biruinţei, asemenea voievozilor care au înţeles că temelia oricărei lucrări durabile nu este puterea omenească, ci binecuvântarea şi purtarea de grijă a Celui Preaînalt.” a fost cel dintâi îndemn al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor cuprins în Decalogul în cinstea voievozilor, alcătuit în contextul săvârşirii în Cetatea de Scaun a Sucevei a Parastasului Voievozilor ce au condus Ţara Moldovei.
Încă din data de 20 iunie 2026 Suceava Sfântului Ioan a îmbrăcat frumosul strai de sărbătoare, întreţesut cu smerită rugăciune şi evlavie, în cinstea ocrotitorului său, care a poposit pe aceste meleaguri cu peste şase veacuri în urmă. Manifestările religioase şi culturale prilejuite de acest moment solemn au culminat miercuri, 24 iunie 2026, cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie săvârşită de un sobor de opt ierarhi ai Bisericii noastre la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În după amiaza aceleiaşi zile, în Cetatea de Scaun, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, alături de Muzeul Naţional al Bucovinei, a organizat Parastasul voievozilor, expresie a nevoii de întoarcere la rădăcini şi de preţuire faţă de înaintaşii şi făuritorii de bine ai voievodatului dintre Carpaţi şi Nistru. Acest proiect a fost iniţiat în 2017, când s-a finalizat prima etapă de restaurare a Cetăţii de Scaun, devenind o tradiţie care a crescut de la an la an şi care îmbogăţeşte atmosfera zilelor de sărbătoare prilejuite de hramul tradiţional al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” şi al întregului oraş.
Slujba Parastasului a fost săvârşită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, EpiscopVicar, alături de un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte pr. Constantin-Ciprian Blaga, consilier în cadrul Sectorului Cultural, pr. Răzvan Cîmpulungeanu, consilier în cadrul Sectorului Misiune Pastorală şi Actualitate Creştină, protoiereii Protopopiatelor Suceava I, Suceava II, Rădăuţi, Fălticeni şi Câmpulung Moldovenesc şi preoţii misionari din cadrul lor, pr. Gabriel Dinu Herea, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu şi Arhitectură bisericească, precum şi alţi clerici.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Ştefan Nosievici” a Arhiepiscopiei, coordonată de protoiereul Ionel-Doru Budeanu şi dirijată de părintele Ciprian Constantin Curcă, ca un prinos de recunoştinţă faţă de cei care au văzut în Biserică românească un factor de unitate de limbă, de conştiinţă şi de ideal a celor de acelaşi neam.
La evenimentul găzduit de domnul Emil Ursu, directorul Muzeului Naţional al Bucovinei, a fost prezent şi Ansamblul folk „Dor” din Suceava, coordonat de prof. Cristian Doboş.
La sfârşitul slujbei de pomenire, pr. Gabriel Dinu Herea, moderator al întregii manifestări, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu şi Arhitectură bisericească, a rostit cuvântul de bunvenit şi a punctat un aspect din viaţa unuia dintre voievozii ce se regăsesc în pomelnicul citit. „Între anii 1561 şi 1563, aici, la Suceava, a domnit Iacob Heraclid. Era o perioadă umanistă, o perioadă în care se întemeiau şcoli, iar pe lângă Iacob Heraclid s-a aflat şi marele cărturar european Johannes Sommer, care scrie despre viaţa lui Iacob Heraclid şi despre cum a fost înscăunat el în Moldova. (…) Johannes Sommer oferă o mărturie foarte importantă despre cum se înscăunau domnii Moldovei şi spune că este obiceiul în această ţară ca, atunci când cineva este uns domn, să i se schimbe numele şi să i se dea numele de Ioan. Sigur, Iacob Heraclid a acceptat acest lucru şi a primit numele de Ioan. În realitate, toţi domnii şi voievozii ţării – de la Ştefan cel Mare şi Petru Rareş până la Alexandru Lăpuşneanu – au purtat în titulatura lor numele de Ioan, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească. Tocmai de aceea este atât de potrivit pentru noi, cei care avem în tradiţie pomenirea strămoşilor în ziua numelui, ca astăzi să săvârşim pomenirea domnilor Ţării Moldovei. De asemenea, este atât de potrivit ca acest lucru să se petreacă în unul dintre cele mai importante simboluri zidite ale puterii Moldovei: Cetatea de Scaun a Sucevei, cetatea-garnizoană a voievozilor Moldovei.”
Ca delegat al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Calinic, Părintele Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul a transmis mesajul de binecuvântare al chiriarhului locului, subliniind că „voievozii Moldovei sunt cei care au transformat succesul în slujire, puterea în responsabilitate, credinţa în faptă şi moştenirea primită în binecuvântare pentru generaţiile care au urmat. Ceea ce i-a făcut mari au fost: credinţa care luminează, dreptatea care întăreşte, responsabilitatea care zideşte, curajul care apără şi dragostea care slujeşte.” Apoi a dat citire Decalogului în cinstea voievozilor, text alcătuit în contextul săvârşirii în Cetatea de Scaun a Sucevei a Parastasului Voievozilor ce au condus Ţara Moldovei.
Domnul Emil Ursu a amintit despre începuturile acestei slujbe de pomenire în anul 2017, dar şi despre ultimele descoperiri arheologice în situl al cărui responsabil este. „Cetatea de Scaun a Sucevei, s-a spus în diverse locuri şi în nenumărate ocazii, este astăzi un monument istoric dedicat vizitării. Totuşi, are foarte multe surprize şi, din când în când, cu ocazia săpăturilor prilejuite de diversele restaurări, se descoperă locuri şi lucruri absolut noi şi interesante. Vedeţi aici, în spate, sub acel acoperiş, un gard. Începând, dacă ne ajută Dumnezeu, din luna septembrie, veţi putea vedea motivul, sau unul dintre motivele pentru care acest monument nu a fost niciodată cucerit. Acolo se află cisterna cetăţii; avea apă. Noi o restaurăm şi încercăm să o redăm spre vizitare publicului nostru.
Aţi văzut că există un gard la intrare. În spatele acelui gard, cu mai puţin de o săptămână în urmă, au fost descoperite mai multe ziduri, ceea ce schimbă puţin perspectiva asupra acestui monument. Pentru că domnii noştri, vrem sau nu vrem, considerau această ţară drept moşia lor şi considerau şi această cetate ca fiind a lor, fiecare, atât cât a putut, s-a îngrijit ca această cetate să fie o bijuterie, chiar dacă uneori vremurile nu au fost cele mai prielnice.”
La final, a adus mulţumiri organizatorilor şi tuturor celor care au participat la slujba de pomenire pentru vrednicii voievozi ai Moldovei, adresând îndemnul de a ne aduce mai des aminte de înaintaşi şi de realizările lor, pe care se fundamentează însăşi existenţa noastră.
Întrucât 24 de iunie are o semnificaţie deosebită pentru Episcopul-Vicar al eparhiei noastre, fiind ziua de naştere a Preasfinţiei Sale, cei prezenţi, copii, tineri şi clerici, l-au felicitat, dorindu-i ani binecuvântaţi de Dumnezeu, sănătate şi frumoase rodiri şi cântându-i tradiţionalul „La mulţi ani!”.
În continuare, zidurile cetăţii au vibrat mai apoi în acordurile chitarelor micilor artişti din cadrul Ansamblului folk Dor, îndrumaţi dirijoral de domnul profesor Cristian Doboş, care au interpretat mai multe piese patriotice.
Iniţiativa săvârşirii Parastasului Voievozilor oglindeşte îndemnul care încheie Decalogul alcătuit de Întâistătătorul eparhiei special pentru acest eveniment. „Lasă moştenire generaţiilor viitoare mai mult decât ai primit: credinţă mai puternică, cultură mai bogată, unitate mai trainică şi speranţă mai luminoasă, ca lucrarea începută de înaintaşi să rodească peste veacuri.”
IRINA URSACHI
Comentarii