Agresiunea barbară a Rusiei asupra Ucrainei a „trezit din pumni” Europa! Bătrânul continent a realizat că „umbrela americană” s-a uzat, garanţiile de securitate conferite de Articolul 5 al NATO nu au un suport financiar-militar confortabil, iar forţele armate sunt „subţiri” şi puţin pregătite. Excepţie fac Franţa, Marea Britanie (puteri nucleare) şi Polonia care realizează, din experienţa istorică, că apărarea trebuie să o facă prin forţe proprii, în primul rând, când ai un vecin atât de „furios” ca Rusia. Această abandonare a comportamentului milităros (sau belicos, dacă vreţi), care a caracterizat statele europene până în 1945, nu a fost generată doar de plăcerea (absolut normală) de a duce o existenţă confortabilă şi fără griji, protejaţi de armata SUA. Capitularea Germaniei, Italiei şi a altor aliaţi de pe planetă a fost însoţită de obligaţii dure privind dezarmarea şi interdicţia de a produce armament ofensiv! Dotarea slabă este o urmare şi a acestor interdicţii.
O altă cauză majoră a slabei pregătiri a statelor Europei pentru o confruntare armată este permanenta propagandă pacifistă şi defetistă puternic finanţată de Kremlin, care a influenţat minţile naive. Mişcările pentru pace (exprimate în stradă cu violenţă extremă), dezvoltarea alianţei statelor „nealiniate” (întâmplător cam toate au cumpărat arme sovietice!), subvenţionarea partidelor care susţineau URSS ca un „bastion al păcii” sau manevrele de destabilizare a alianţelor (UE, NATO, ASEAN etc.) au făcut parte din strategia de menţinere a unui continent vulnerabil şi fără aspiraţii de înarmare. Să vă aduc aminte şi de oferirea de resurse energetice şi minerale la preţuri atractive pentru crearea dependenţei şi a capacităţii de şantaj?
Toate cele menţionate (pe care le consider victorii majore ale URSS şi apoi ale Federaţiei Ruse) au făcut Europa un partener aproape simbolic al SUA pe plan militar.
Iar o schimbare a „priorităţilor” americane (puteţi să o numiţi cum vreţi), promovată e lideri „speciali” (nu vreau să jignesc) a adus continentul în faţa unei alternative cumplite, respectiv se înarmează sau cedează hoardelor din Est. Putem să recuperăm deficitul de armament, muniţie, personal militar, producţie de arme etc., în timp cât „avansul” spre Vest al Rusiei este oprit de ucraineni? Consider că da, cu cheltuieli rezonabile (3,5-5% din PIB, în condiţiile în care Rusia a alocat 35% pentru anul 2026) şi care pot fi suportate fără a „strânge cureaua”. Mai mult, investiţiile în apărare vor impune produsele europene pe piaţa mondială (se întâmplă deja) şi vor constitui baza relansării industriei grele, suferindă la nivelul UE. Creşterea exportului, crearea de locuri de muncă, o capacitate mai mare de negociere geopolitică şi reducerea şantajului militar al dictatorilor sunt clar avantaje care anulează parţial efectul negativ al înarmării în general. O poziţie fermă este alternativa preferată, întrucât dictatorii respectă doar FORŢA!
Nu trebuie să ne speriem! Forţa economică, numărul populaţiei, capacităţile industriale şi de cercetare sunt clar în favoarea Europei, iar regimurile autoritare mizează pe teroare şi şantaj, pentru că o competiţie reală (chiar şi pe plan militar!) nu este în favoarea lor. Viitorul „sună bine”, dacă ne menţinem unitatea (şi o facem), ne pregătim pe toate planurile („dacă vrei pace, pregăteşte-te de război” spuneau romanii) şi impunem dezvoltarea democratică a continentului şi a planetei! Alternativa este neantul!
În acest moment, România se află pe „partea bună a istoriei”, în alianţe solide (UE, NATO) şi cu poziţii geostrategice avantajoase. Vom şti să folosim momentul?
DAN STRUTINSCHI
Comentarii