Muzeul Naţional al Bucovinei, în parteneriat cu Muzeul Textilelor din Băiţa, invită publicul sucevean joi, 2 iulie 2026, ora 14:30, la vernisajul expoziţiei „Patrimonii Culturale Vizibile: Costume Tradiţionale din România şi Japonia”. Evenimentul va avea loc la Muzeul de Istorie, sala „Pod”.
Expoziţia aduce în prim-plan 122 de costume şi obiecte textile care evidenţiază complexitatea materialelor, tehnicilor şi simbolisticii a două culturi distincte, aflate la mii de kilometri distanţă. Curatoare sunt Florica Zaharia (România) şi Midori Sato (Japonia, curator invitat), iar exponatele provin din colecţiile Muzeului Textilelor din Băiţa, precum şi din colecţiile Midori Sato şi Kristine Kamiya din New York.
Costumele tradiţionale se dezvoltă în relaţie directă cu condiţiile geografice şi climatice, cu necesităţile comunităţilor, resursele disponibile, simbolistica, estetica, moda şi stratificarea socială. Privind alăturat costumele a două ţări aflate la mare distanţă geografică şi observând diferenţele dintre acestea, ne putem întreba ce procese istorice şi culturale au contribuit la definirea caracteristicilor specifice fiecărei tradiţii vestimentare.
Fascinaţia Europei pentru teritoriile îndepărtate, reunite sub denumirea generică de Orient, a început cu secole în urmă. Exploratori, negustori şi misionari au călătorit spre Estul îndepărtat, contribuind la dezvoltarea schimburilor comerciale şi culturale.
În contrast, cultura românească s-a dezvoltat într-un spaţiu situat între Orient şi Occident. Din motive economice şi politice, timp de secole, comercianţi, migratori şi invadatori au traversat teritoriile locuite de români, lăsând urme în cultura locală. Elitele sociale s-au diferenţiat prin utilizarea unor materiale de lux importate din centre textile renumite din afara ţării, precum ţesăturile fine de mătase produse la Veneţia sau Bursa. În schimb, comunităţile din zonele izolate au dezvoltat o producţie textilă casnică bazată pe resurse locale, folosind lâna, cânepa, inul şi urzica. Din punct de vedere tipologic, costumul românesc se înscrie în tradiţiile vestimentare ale regiunilor care înconjoară actualul teritoriu al României, însă se remarcă prin particularităţi regionale, diferenţe de vârstă şi contexte de utilizare. Pe de altă parte, costumul japonez, dezvoltat într-un spaţiu insular relativ izolat, a fost influenţat doar în anumite perioade de culturile vecine aflate la sute de kilometri distanţă. Materialele utilizate au provenit în principal din resursele locale, incluzând ramiul, cânepa şi fibrele obţinute din glicină (wisteria), tulpini de plante ierboase şi cerealiere, precum şi din arin. Mătasea a rămas însă fibra predominantă în confecţionarea costumelor japoneze. Sericicultura, originară din China, s-a răspândit prin Coreea şi a ajuns în Japonia în secolul al V-lea. De-a lungul timpului, costumele japoneze au dezvoltat particularităţi legate de anotimp, statut marital, vârstă şi ocaziile în care erau purtate.
Proiectul este aprobat şi finanţat de Consiliul Judeţean Suceava.
Expoziţia va putea fi vizitată până la 4 octombrie 2026. (N.B.)
Comentarii