Când văd cu câtă patimă „lucrează” actuala majoritate de guvernământ pentru bunăstarea poporului, adică medici, educatori şi la alte multe categorii bugetare, cele ce nu prea votează stânga, mi-aduc aminte zicerea din Eneida: „Timeo Danaos et dona ferentes” (Mă tem de greci chiar când aduc daruri!). Din păcate, „darul” făcut de greci este o dureroasă lecţie de proastă guvernare care i-a băgat într-o criză aproape tragică. Iar România păşeşte cu voioşie electorală şi aceeaşi inconştienţă spre 2017, când viitorul guvern va trebui să plătească pomenile actuale. Nu vă ascund satisfacţia cinică pentru viitorii locatari de stânga din Palatul Victoria, dacă se confirmă multele sondaje. Şi-o fac cu propria mână.
Şi încă un aspect uluitor: liderii politici grijulii cu soarta sărăcimii, autori ai proiectelor de creşteri salariale şi reduceri de taxe plus impozite, sunt putred de bogaţi, cu bogăţia făcută peste noapte mai cu seamă din afaceri cu bugetul statului sau al consiliilor locale. În aceste condiţii, demersul lor parlamentar capătă conotaţii ipocrite şi perverse: în milostenia lor, nu schimbă soarta sărăcenilor cu bani proprii, ci apelează tot la bănuţul văduvei şi al sărmanului, dar dirijat spre propriul interes – câştigarea alegerilor.
Nu contează că legea interzice orice creşteri salariale cu 6 luni înainte de alegeri, nici că orice propunere de acest tip trebuie să prevadă cu claritate sursa din care se fac respectivele creşteri. Majoritatea actuală a Parlamentului se grăbeşte să legifereze măriri de salarii pentru toţi alegătorii, deşi niciuna din respectivele propuneri nu are şansă să treacă de Curtea Constituţională? Şi atunci?
Ei, bine, atunci vor ieşi în faţa electoratului cu explicaţii şi naivităţi jenante: noi am vrut ca românii să trăiască bine, numai că, vezi, duşmanii, vânzătorii de ţară din guvernul de trădători şi preşedintele se opun! Căci aşa se face politică în România. De aceea mereu ne împotmolim când lucrurile par a începe să meargă.
Mai ales că nu este pentru prima dată. Nu astfel s-au întâmplat lucrurile în 2008-2009, ceea ce l-a înfricoşat pe fostul preşedinte Traian Băsescu atât de tare, încât a apelat cu un heirup condamnabil la celebrele amputări salariale, gaura neagră a celor două mandate la Cotroceni? Deşi la pomeni pusese umărul şi domnia sa, temându-se că educatorii nu-i vor da votul. De cele peste 20 de miliarde la fel de pompieristic împrumutate nu mai amintesc. Fiindcă nici azi nu ştiu bine ce s-a făcut cu ele, chiar dacă ne lăudăm noi cu democraţia şi transparenţa.
Dacă ne luăm după guvernanţi, creşterile de salarii şi diminuarea taxelor ne costă peste 9 miliarde de lei, bani buni care nu pot fi obţinuţi din iluzia creşterii economice. Pe deasupra, deficitul bugetar va sări şi el peste 3%, condiţii în care vor începe durerile de cap: creditul guvernamental va deveni mai scump, va fi nevoie de tot mai mulţi bani împrumutaţi, iar inflaţia se poate trezi revigorată. Nu aşa s-au petrecut lucrurile în Grecia? Nicio atenţionare a organismelor bancare mondiale nu a fost luată în considerare, iar apelul la reforme şi constrângeri bugetare al UE, al celorlalţi finanţatori scotea lumea în stradă, că te şi mirai când mai aveau timp să se ducă la lucru.
La noi atenţionările vin deocamdată doar din interior, de la finanţişti serioşi, de la câţiva miniştri, de la prim-ministru şi preşedinte. De la Banca Naţională. Presa, mai cu seamă aceea înregimentată politic, laudă iniţiativele parlamentare, iar opoziţia le numeşte pomeni electorale menite să aducă voturi.
Că politicienii îşi continuă jocul cu viitorul României se vede şi din programele electorale. Nu credeam să mai aud momeli cu remuneraţii în euro. Astfel, salariile din Sănătate sunt „prognozate” între 1200 euro şi 3600 euro, plus tichete de vacanţă şi subvenţionarea chiriilor. Sursa? Bugetul de stat de care vor trage toate partidele până se va rupe, iar prin gaură (a covrigului) se va vedea aceeaşi sărăcie de care observ că niciun politician nu are habar cum să ne scape.
Comentarii