Dacă nu eşti PSD-ist, n-ai voie să ai orgolii… Unul din multele motive invocate de cuvântătorii PSD la moţiunea de cenzură, şi mai ales după, a fost orgoliul lui Ilie Bolojan care n-a vrut să asculte de sfaturile, de fapt, să legitimeze indicaţiile liderilor de partid Sorin Grindeanu, Olguţa Vasilescu şi (Titi-Duru) Claudiu Manda – soţ al domniei sale, purtător de lance al ofensivei social-democrate împotriva prim-ministrului şi a colegilor liberali, să asculte şi de sfaturile eminenţelor cenuşii ale televiziunilor de partid. Ofensivă încununată de victorie, numai că victoria s-a dovedit a fi înfrângere neroadă: PSD s-a trezit că nu poate forma un guvern!
După încercările tot mai penibile ale lui Sorin Grindeanu de a readuce la viaţă fosta coaliţie de guvernământ, evident fără Ilie-Sărăcie devenit persona non grata a stângii româneşti, din partea aripii media a influencerilor social-democraţi a izbucnit acuzaţia de „confruntare de orgolii” între PNL-Bolojan şi PSD-Grindeanu, dar acuzaţia se referea numai la orgoliile din tabăra liberalilor. ‘i atunci, mă întreb: dar moţiunea depusă de AUR-PSD ce-a fost? N-a fost determinată de orgoliul rănit al lui Grindeanu?
Să reţinem că e primul(?) nostru război al orgoliilor, dar mizeria moral-dubioasă a purtătorilor respectivului mesaj mă împiedică să aşez vânzoleala politicianistă românească alături de câteva reale războaie ale orgoliilor: confruntarea sângeroasă între Rusia şi Ucraina din pricina nivelului de trai şi civilizaţie mai înalt al ucrainenilor, apoi confruntarea la fel de sângeroasă a Rusiei cu Iranul pe teritoriul fostei Iugoslavii, sau alt război la fel de sângeros între Rusia şi China pentru acapararea resurselor minerale aparţinând mai multor ţări africane, şi istoric, (de ce nu?) orgoliul milităros al mareşalului Antonescu, cel ce nu s-a oprit la Nistru în ofensiva împotriva URSS, deşi fusese sfătuit de mari patrioţi precum Iuliu Maniu să se retragă din alianţa strânsă cu Adolf Hitler.
Orgoliile social-democraţilor sunt din grupa mizeriei politicianiste dâmboviţene şi miticiste: se proţăpeşte liderul PSD gesticulând şi rânjind pervers ca să-l acuze pe Bolojan că e orgolios, dar în fapt orgoliosul era el însuşi, Sorin Grindeanu. El a fost capul şi iniţiatorul moţionalilor. Nu mai putea înghiţi ca la Palatul Victoria să fie altcineva decât el însuşi, nicidecum un venetic, un provincial ca Ilie-Sărăcie, iar el, ditai fost prim-ministrul (al lui Liviu Dragnea!) să aştepte prin studiouri TV ca toţi ceilalţi miniştri să voteze mai întâi propunerile PSD, iar dacă nu, tăbărâm toţi pe ei la „televiziunile noastre” seară de seară împreună cu marii maeştri ai diversiunii Cristoiu-Tucă-Gâdea-Guşă-Ciutacu-Alexandreasca… şi-i tocăm până reuşim să-i facem praf, să dărâmăm coşmelia guvernamentală. Metoda a dat succes răsunător în cazurile prim-miniştrilor Victor Ciorbea, Dacian Cioloş, Mihai-Răzvan Ungureanu, Vasile Cîţu, Ludovic Orban, trofeul cel mai valoros fiind Klaus Iohannis, mârşăvit până la desfigurare în mintea europenilor şi a poporenilor, cu excepţia nemţilor. Am răbdare până când istoria îi va face dreptate, deşi batjocura continuă!
De remarcat defazarea activităţii politice la vârf: în toate ţările UE politicienii sunt preocupaţi de întărirea forţelor de apărare şi contracararea atacurilor hibride ale serviciilor manipulatorii putiniste, iar justiţiarii români, serviciile secrete şi preşedinţia nu sunt în stare să documenteze atacurile ruseşti în campania electorală anulată de CCR, nici să vadă ce căutau legionarii înarmaţi ai lui Georgescu în drum spre Palatul Victoria şi Cotroceni. Nu ne pasă?
Din nenorocire, orgoliile impetuoşilor pesedişti lovesc în situaţia precară social-economic a României: instabilitatea politică provoacă inflaţie, goneşte investitorii, iar funcţionarii administraţiei îşi iau o nemeritată vacanţă, fără a „asculta” nici de unii, nici de alţii. Că la noi servitutea politică încă e în toi. În plus, cade măgăreaţa pe celelalte formaţiuni parlamentare să găsească o soluţie corectă, democratică şi europeană a guvernării, ceea ce nu va fi uşor şi va lua timp.
Ca să vadă oricare cetăţean ce înseamnă o decizie proastă, luată dintr-o exacerbare de orgolii.
Comentarii