Situaţia locuitorilor din Ţinutul Herţa în primul an de dominaţie a puterii sovietice (1940-1941) (I)

romania-sa-revendice-bucovina-de-nord-herta-bugeacul-(1)Pe data de 29 iunie 1940, în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în târgul Herţa, un însemnat punct comercial din partea de nord a Moldovei, baştina iluministului Gheorghe Asachi, au intrat tancurile sovietice, care aveau misiunea să pătrundă în interiorul României.

În calea năvălitorilor au ieşit apărătorii Patriei din garnizoana locală, barând drumul maşinilor blindate ale bolşevicilor. Staliniştii deschid foc şi cad, seceraţi de gloanţele cotropitorilor, căpitanul Ioan Boroş, sublocotenentul Adrian Dragomir şi soldatul Iancu Solomon. Îndeplinindu-şi datoria faţă de neam, cu preţul vieţii, ei opresc înaintarea Armatei Roşii. Peste 57 de ani, anume în 29 iunie 1997, pe locul unde au murit eroii, este sfinţită o troiţă întru eternizarea memoriei lor, înălţată de către Societatea „Tricolorul” din regiunea Cernăuţi.

După ocuparea orăşelului Herţa, cotropitorii pun stăpânire pe satele Bănceni, Beceşti, Buda Mare, Buda Mică, Cotu Boian, Culiceni, Frunza, Fundoaia, Godineşti, Horbova, Hreaţca, Lucoviţa, Lunca, Mamorniţa, Mihoreni, Mogoşeşti, Molniţa, Movila, Pasat, Pilipăuţi, Poieni Regat, Proboteşti, Sinăuţi, Slobozia, Ştreanga, Târnauca, Tureatca, Ţânteni, Văleni. Localităţile înşirate fac parte din fostul Ţinut Herţa, constituit din 304 kilometri pătraţi, care a luat naştere în 1776.

Acest vechi colţ de ţară, fiind de-a lungul secolelor parte integrată a Moldovei lui Ştefan cel Mare, n-a fost obiectul odiosului pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 şi n-a fost revendicat de bolşevici în Nota ultimativă din 26 iunie 1940. El este acaparat la finele istoricului cireşar cu aplicarea forţei, prin vărsare de sânge.

Primul paragraf al Legii din 2 august 1940, adoptată de Sovietul Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (în continuare URSS), are următoarea redactare: „Să se includă partea de nord a Bucovinei şi judeţele Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”. Ţinutul Herţa nu este menţionat în amintita Lege.

Această omitere poate servi drept dovadă că expansioniştii de la Moscova şi-au dat, totuşi, seama de săvârşirea unei mari fărădelegi faţă de România, încălcând, totodată, înţelegerea stabilită între fostul imperiu sovietic şi Germania referitoare la linia de demarcaţie dintre nordul Bucovinei şi nordul Moldovei.

La 7 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS adoptă Decretul despre crearea regiunii Cernăuţi în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În componenţa regiunii sunt incluse nordul Bucovinei, constituit din fostele judeţe Cernăuţi, Storojineţ şi parţial Rădăuţi, nordul Basarabiei (fostul judeţ Hotin) şi Ţinutul Herţa, care se afla inclus, până la venirea „eliberatorilor”, în fostul judeţ Dorohoi al României. Bolşevicii au ocupat un teritoriu (Ţinutul Herţa), a cărui istorie n-a cunoscut vreo stăpânire străină.

În ziua de 4 iulie 1940, Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei adoptă hotărârea „Despre componenţa comitetelor judeţene ale Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei în Basarabia şi în partea de nord a Bucovinei”, conform căreia în ţinuturile ocupate de către trupele sovietice este repartizat un numeros detaşament de comunişti. Sub conducerea trimişilor partidului, în Ţinutul Herţa au fost constituite 26 de consilii săteşti. În fruntea localităţilor româneşti sunt numiţi oameni aduşi din estul Ucrainei, care nu cunoşteau limba băştinaşilor, sau foşti participanţi la mişcarea subversivă din nordul Bucovinei în perioada interbelică. De exemplu, preşedinţi ai Consiliilor Săteşti Târnauca, Mogoşeşti, Buda Mare, Beceşti, Pasat, Culiceni, Hreaţca, Tureatca au devenit respectiv ucrainenii Alexei Ivaniuk, Ivan Kormuş, Leonid Baiura, Ivan Bujak, Iaroslav Markovski, Vasyl Fedorovici, Dmytro Cernoguza, Alexei Lanevski. În capul Consiliilor Săteşti Lucoviţa şi Movila s-au situat evreii Mendel Biciuţki şi Iakov Mer. Secretară a Consiliului Orăşenesc Herţa este numită evreica Ada Glikştern.

Îngrijorat de situaţia creată, Alexei Şved, primul secretar al comitetului raional Herţa al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, în primăvara anului 1941, înaintează lui Nikita Hruşciov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, un memoriu cu următorul conţinut: „Pe parcursul celor opt luni de existenţă a puterii sovietice în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în raionul Herţa, teritoriul căruia n-a intrat în componenţa Bucovinei, fiind în realitate a României, a fost desfăşurată o intensă activitate în direcţia consolidării puterii sovietice.

Reieşind din faptul că populaţia raionului Herţa, cu excepţia oraşului Herţa, unde locuiesc evreii şi a satului Tureatca, unde sunt ucraineni, o constituie românii şi moldovenii, care absolut nu cunosc limba ucraineană sau rusă, iar dintre lucrătorii repartizaţi din regiunile estice numai opt persoane ştiu limba moldovenească, toată activitatea, amintită mai sus, întâmpină mari greutăţi.

În baza celor expuse consider că e necesar de examinat problema transformării raionului Herţa în raion naţional moldovenesc sau românesc, alipind la acest raion satele româneşti din raionul Hliboca şi numind în posturile de conducere a raionului persoane care cunosc limba moldovenească”.

Dictatura stalinistă instaurează pe meleagurile ocupate un regim de jaf şi teroare. Astfel, la 15 august 1940 apare Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS despre naţionalizarea pământului pe teritoriul nordului Bucovinei, conform căruia începând cu data de 28 iunie 1940, tot pământul ţinutului cotropit şi bogăţiile subsolului devin proprietatea statului sovietic.

În aceeaşi zi, este emis Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS despre naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale, organizaţiilor de consum, transportului feroviar şi fluvial, poştei şi telegrafului. În mâinile statului trec tipografiile, spitalele, farmaciile, instituţiile de învăţământ, casele locuitorilor care s-au refugiat în România.

Bunăoară, în orăşelul Herţa sunt naţionalizate prăvăliile, care au aparţinut în perioada interbelică locuitorilor Simcu Vataru, Harabaju Lupu, Moriţ Leibovici, Şoil Aclip, Iosif Aranovici, Haim Blanaru, Haim Caruceru, Nicolae Chifu, David Con, Nuhim Marcovici, Abram Pascaru, Abram Rozen, Noih Segal, Iancu Şmilevici, Ianchel Şpunt. Bolşevicii pun stăpânire pe farmacia lui Gheorghe Popescu.

În nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa este introdus sistemul sovietic de impozite. Gospodăriile băştinaşilor erau supuse impozitului agricol, impozitului pe animale, impozitului pe atelaje, impozitului pe clădiri.

La şedinţa comitetului raional Herţa al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei din 22 octombrie 1940 s-a semnalat faptul că satele Culiceni, Ţânteni, Molniţa, Beceşti, Lucoviţa-Slobozia şi Buda Mică nu îndeplinesc planul de predare către stat a cotelor obligatorii de cereale. Conducerea organizaţiei raionale de partid i-a însărcinat pe preşedinţii consiliilor săteşti să mobilizeze activul amintitelor localităţi la luptă „cu acţiunile antistatale ale chiaburilor pentru a îndeplini planul de livrare a cerealelor până la data de 26 octombrie 1940”. Conform indicaţiilor primite, activiştii de partid şi comsomoliştii au tăbărât în casele locuitorilor, scoţând din poduri ultimul grăunte.

Batjocura şi samavolniciile „eliberatorilor” au născut proteste în rândurile românilor din Ţinutul Herţa. Ţăranii din satul Culiceni, Nicolae Chiţan, Constantin Chiţan şi Pintilei Andrieş, „au protestat împotriva ridicării ultimului grăunte de către reprezentanţii organelor locale ale puterii de stat, motivând că au copii, care vor muri de foame fără de bucăţica de mămăliguţă ce li se ia cu forţa de la gură”. Toţi vor fi arestaţi de către organele sovietice de represalii în luna octombrie 1940, fiind învinuiţi de „agitaţie antisovietică”. Lui Nicolae Chiţan, în vârstă de 43 de ani, i-a rămas acasă soţia cu trei copii minori. Pintilei Andrieş, la cei 37 de ani ai săi, a lăsat în pragul casei soţia cu trei copii. Constantin Chiţan, care avea numai 35 de ani, şi-a luat rămas bun pentru totdeauna de la soţie şi de la fiică, fiindcă a rămas să-şi doarmă somnul veşnic în pământurile străine ale Uralului.

E necesar de menţionat că în primul an de dominaţie a puterii comuniste în Ţinutul Herţa, 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, pentru „agitaţie antisovietică” au fost condamnaţi la diferite termene de închisoare 26 de oameni.

Chiar din primele zile ale dictaturii staliniste, concomitent cu represiunile economice, au început represaliile politice. Organele Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS desfăşoară o amplă activitate în direcţia stabilirii „elementelor social-primejdioase”. A pornit o totală urmărire. O bănuială, o pâră mincinoasă a agenţilor era de ajuns ca oamenii nevinovaţi să fie arestaţi, aruncaţi în fioroasele cazemate bolşevice, supuşi diverselor metode de tortură şi condamnaţi pentru crime pe care nu le-au săvârşit. (Va urma)

PETRU GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: