Anii ’80, perioada de glorie a echipei CSM Suceava

Una dintre cele mai frumoase perioade ale fotbalului sucevean este cea a anilor ’80, atunci când CSM Suceava era o „nucă” tare în Seria I a Diviziei B. Era știut faptul că nimeni nu câștiga pe „Areni” decât dacă făcea un joc de excepție.

 

Perioada anilor ’80 a culminat cu promovarea formației CSM Suceava în Divizia A la capătul sezonului 1986-1987, sub conducerea antrenorilor Vasile Simionaș și Ion Buzoinau. Până a ajunge la acest episod glorios, vom trece în revistă momentele în care CSM Suceava a avut cele mai frumoase sezoane de ligă secundă. Am apelat din nou pentru aducere aminte la celebrul fotograf microbist Dumitru Balint, dar și la un fotbalist adevărat din acele vremuri, Ioan Radu, actualmente director al Liceului cu Program Sportiv din Suceava. „Am avut în acei ani o echipă bună, CSM Suceava fiind o formație de temut în Divizia B. Am avut colegi de excepție și antrenori de marcă. Între cele mai frumoase amintiri ale mele sunt câteva partide de pomină. Cea mai interesantă este cea amicală jucată de CSM Suceava cu lotul național de juniori al României care urma să plece într-un turneu în Germania. Din lotul României făceau parte printre alții Ilie Gafencu, dar și foarte tânărul Gheorghe Hagi. A fost singurul joc în care mi-a fost adversar și pot să spun că nu te puteai ține după el când pleca de pe loc. Al doilea meci memorabil a fost cel în care, tot într-un meci amical, am întâlnit pe Dinamo București și l-am marcat pe Dudu Georgescu, „gheata de aur” a Europei. Pot să spun că nu a marcat niciun gol și nu a dat cu capul în fața mea. Bineînțeles nu pot să trec peste momentul CSM Sucea-va – Gloria Buzău din 1983. Partida a fost condusă la centru de celebrul arbitru Nicolae Rainea, iar la una din tușe era cavaler al fluierului extrem de cunoscutul Adrian Porumboiu. Pe final de joc, Păiuș a centrat perfect pentru Ilie Gafencu care a marcat. Rainea, la experiența lui competițională vastă, a fluierat și s-a îndreptat spre centrul terenului ca să valideze golul. În acel moment, arbitrul de tușă Adrian Porumboiu s-a trezit cu fanionul ridicat și s-a „agitat” pe marginea terenului reușind să-l facă pe central să se răzgândească. În acel moment Valerian Dura, care era președintele clubului și regretatul jucător Danileț, care era antrenor secund, și-au cam ieșit din pepeni și l-au „șifonat” pe patronul celor de la FC Vaslui. În memorie îmi mai revin două partide, prima, în care am marcat împotriva fostei mele echipe, CFR Pașcani, și a doua în care am trecut cu 3-0 de Farul Constanța, în primul meci televizat din Divizia B în anii 1978-1979. Țin minte că-l aveau ca partener în apărare pe Doru Pantelimon, un alt mare fotbalist plecat dintre noi prea devreme, acesta „ștampilându-l” serios pe vârful de atac Peniu pe care l-a apucat instantaneu plânsul. Am avut și antrenori de excepție care și-au pus amprenta nu numai pe fotbalul sucevean, dar chiar și pe cel românesc. Îmi aduc aminte de Puiu Ionescu, primul antrenor care a venit cu metode noi de antrenament aduse din Germania, el absolvind o școală de antrenori la Aachen. A fost primul tehnician care a introdus gimnastica în programul de pregătire. Un antrenament săptămânal era dedicat gimnasticii și-l executam cuminți cu doamna profesoară Aurelia Diaconu. Cel mai complet antrenor însă, în opinia mea, a fost Robert Cosmoc. Foarte interesant tehnician a fost și Costică Rădulescu, un practician desăvârșit, un antrenor care știa la perfecție să-și așeze jucătorii în teren și fiecăruia îi găsea postul potrivit. Au mai fost Valeriu Neagu, Marin Alexandru și Vasile Simionaș, un antrenor modern și cu „lipici” la jucători, el fiind la rândul său un valoros fotbalist. Ca post de joc, am început ca mijlocaș pentru că se juca în sistem 4-2-4, pentru ca apoi să se joace în sistemul 4-3-3. Țin bine minte că la început vârfuri de atac erau Ion Petrescu și regretatul Mircea Grosaru, care a trecut pe postul de mijlocaș în sistemul 43-3. Odată cu schimbarea sistemelor de joc am ajuns în linia de fundași unde am făcut cuplu cu Doru Pantelimon, iar mai apoi cu Ovidiu Căldăruș. Am fost ales în sezonul 1980-1981 în selecționata Diviziei B cu care am fost într-un turneu în Coreea de Nord alături de Lorin Avădanei și alți jucători ca Petcu și Cojocaru. Cu aceeași selecționată am fost și în Italia, unde, la Bologna, am jucat cu echipa similară a țării gazdă. În selecționata de Divizie B a noastră jucau atunci Voinea, Duckadam, Coraș, Nemțeanu, Ion Ion, Ștefan Stoica și Greaca. Sunt amintiri dragi mie, pentru că CSM Suceava a rămas în sufletul meu, pentru că aici m-am afirmat ca fotbalist”, ne-a spus Ioan Radu. Trebuie de spus că Ioan Radu a fost și un jucător bun, dar și apoi un antrenor capabil. Spun asta pentru că și mie mi-a fost antrenor câțiva ani buni și din această cauză am apreciat foarte mult faptul că antrenorul care i-a plăcut lui cel mai mult a fost Robert Cosmoc, singurul tehnician care nu făcea niciodată antrenamente fără minge.