Artur Gorovei, o personalitate culturală complexă

Personalitate distinctă, întruchiparea dascălului de vocație, ce ilustrează cel mai înalt nivel al educației prin cultură, așa l-a prezentat profesorul Neculai Sturzu – cel care a avut inițiativa creării evenimentului de joi, de la Fălticeni, în care Artur Gorovei și Ștefan Sorin Gorovei au devenit cetățeni de onoare – pe Artur Gorovei.
 

„A fost o personalitate complexă, o personalitate care are un crez, care ne uimește. Viața pentru Artur Gorovei nu avea sens decât la masa de scris, cu condeiul în mână. Lucrul acesta, spus atât de simplu, ne pătrunde și poate să vă dea vouă, celor foarte tineri, un îndemn și un sens existenței. Artur Gorovei a scris și a publicat mult” a spus prof. Nicolae Sturzu. Prof. Neculai Sturzu a prezentat și titlurile principalelor tipărituri ale lui Artur Gorovei, punând în primul rând revista „Șezătoarea”, care a apărut între 1892 și 1929, cu o întrerupere foarte mare, de 6 ani, între 1916 și 1922, apoi scrierile sale despre această revistă și mai apoi, cronologic, titlurile celorlalte lucrări, menționând și domeniul sau domeniile în care se înscriu acestea. Tânărul lector universitar sucevean Călin Horia Bârleanu, pasionat de literatură și de psihologie, a vorbit celor prezenți despre Artur Gorovei în subconștientul colectiv românesc. „În toată opera de folclor a lui Artur Gorovei regăsim în fază embrionară noțiuni de arhetipologie și de subconștient colectiv. Opera folclorică a fost și este în centrul atenției specialiștilor folcloriști sau antropologi din țara noastră. (…) Artur Gorovei s-a dedicat cu pasiune și competență recunoașterii spiritualității românești, o spiritualitate care leagă oamenii indiferent de nivelul educației și care se găsește în formă pură, înainte de toate, în sat” a precizat universitarul sucevean. Conf. univ. dr. Bogdan Crețu, director al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iași, conduce un prestigios colectiv de cercetători, scrie despre autori români de la Cantemir la Vișniec, iar una dintre lucrările sale recente se referă la „Utopia negativă”. Pentru el, Artur Gorovei este, „așa cum l-am deslușit eu, dar nu întotdeauna într-o manieră așezată și sistematizată, una dintre personalitățile complexe, ceea ce pe noi, astăzi, poate să ne mire, pentru că ne-am obișnuit să ne specializăm foarte bine în domenii limitate. Nu era o raritate a epocii în care se manifesta Artur Gorovei ca un intelectual, un om de cultură, să se priceapă în domenii absolut tangente. La o primă vedere vorbim de un folclorist, etnolog, dar încerc să deslușesc cum gândea el citindu-i scrierile confesive, atât cât au fost tipărite”. Personalitatea lui Artur Gorovei se leagă mai ales de renumele pe care l-a avut „Șezătoarea”, prima revistă românească de literatură populară și folclor, de ecoul pe care l-a avut această publicație în țară și străinătate. „A stârnit interesul scriitorilor, al oamenilor de cultură ai vremii, a cititorilor cu statute sociale diverse, reușind să pătrundă astfel în familia marilor reviste românești. Publicarea «Șezătorii» deschide o etapă nouă în viața lui Artur Gorovei. De aici înainte activitatea lui merge pe un drum sigur – cercetarea și valorificarea creației populare. Inițiativa lui Artur Gorovei a fost foarte repede aplaudată, de aceea după apariția revistei s-au anunțat foarte mulți doritori de colaborare cu aceasta, printre ei fiind învățători, preoți, intelectuali, iubitori de folclor” a spus prof. Viorica Bența. Ștefan Sorin Gorovei: „Cultura înseamnă investiție pe termen lung” Prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei a adresat numeroasei audiențe „trei cuvinte”: „Cel dintâi îl adresez inițiatorului, sufletului și organizatorilor acestei întruniri de astăzi, asigurându-i de toată recunoștința mea și, evident, celor care au cuvântat aici spunând așa frumoase cuvinte despre bunicul meu. Al doilea cuvânt privește o nedreptate care am impresia că se face și se perpetuează. Nu numai în cazul bunicului. Dacă omul acesta a putut să scrie atâta, să lucreze atâta, să publice atâta, să dea atâta, a și primit și multe șuturi în fund, și pe parcursul vieții, dar mai ales după moartea lui. Dacă a putut să dea atâtea, asta s-a datorat faptului că la începuturile activității lui a avut alături pe cineva care l-a înțeles, l-a secondat la toate activitățile și l-a ajutat. Aceea a fost soția lui. Prin soția lui s-a apropiat de pământul satului Bunești, unde-și doarme astăzi somnul de veci. Acolo, și nu în Fălticeni, pentru că Fălticeniul nu a vrut să-l primească în cimitirul înaintașilor săi de la Grădini. Pe vremea aceea nu exista mașină de scris, manuscrisele trebuia înaintate tipografilor într-o formă lizibilă. El nu mai avea timp să rescrie articolele. «Șezătoarea» se tipărea într-o tipografie la Fălticeni, a unui tipograf evreu foarte merituos, cu ucenici cam analfabeți, cum sunt ziariștii noștri de astăzi, care scriu în jurnaleză. (…) Bunica mea era cea care stătea și transcria toate articolele și revista întreagă de la un capăt la altul înainte de a merge la tipografie. Ea era mașina lui de scris. Pe urmă se aduceau revistele acasă și copiii lipeau timbre pe etichetele cu adresele și plecau. Cel de-al doilea sprijin pe care l-a avut a fost fiul lui cel mai mic, tatăl meu, care a rămas cu el la Fălticeni până la sfârșitul vieții și care, s-a amintit în treacăt, l-a plimbat cu mașina prin toată țara după Marea Unire, ca să vadă într-un fel roadele unirii mai mari decât cea politică, precum a spus Delavrancea. Aș vrea ca viitorul bibliograf al lui Artur Gorovei să nu omită aceste două amănunte, pe soția lui care a murit foarte tânără, în împrejurimile teribile ale Primului Război Mondial, cu amândoi băieții pe front, cu toate că el putea să-și scutească băieții de a-i trimite pe front, avea relații suficiente. I-a trimis pe amândoi, tatăl meu s-a înscris voluntar și a plecat pe front pentru a face Unirea cea Mare și prin care se realizează legătura cu acest oraș și cu o bucățică din pământul care este lângă oraș. Am fost foarte emoționat să ascult gândurile pe care le pot avea oameni tineri despre ceea ce a lucrat un om acum 100 de ani. Mai puțin s-a vorbit despre asta în Fălticeni, din motivele pe care le-am sugerat adineauri. Faptul că era un om ironic nu-l făcea simpatic. Oamenii ironici nu sunt simpatizați în general, indiferent de cât de politicos ar sugera o situație ironizabilă. Mulțumirea mea ar fi deplină dacă în târgul său ar putea să vadă lumina tiparului cartea pe care a scris-o despre orașul Fălticeni și al cărui manuscris îl păstrez. L-am oferit de câteva ori Primăriei pentru o ediție integrală, dar de fiecare dată răspunsul a fost negativ. Cultura înseamnă investiție pe termen lung și investiția înseamnă bani. Este mai important să investim în cultură, pentru că de ea vor beneficia atâtea generații. Și, în sfârșit, cel de-al treilea cuvânt mă privește pe mine. Vă imaginați cu câtă emoție mă aflu în acest liceu pe ale cărui culoare mi-am petrecut patru ani, în ale cărui săli am primit atâta bună învățătură, dar și șuturi în fund din partea unor oameni care nu erau îndreptățiți s-o facă. Liceul este locul unde am învățat să apreciez ce înseamnă demnitatea atunci când tatăl meu era arestat și directorul acestuia a spus: «Lui Gorovei nu-i dăm premiu pentru că tatăl lui este arestat și mai bine să ni se facă observație că nu i-am dat decât să ni se facă observație că i-am dat». Diriginta mea, pe care o salut aici, doamna profesoară Mioara Gafencu, s-a dus la librărie, a cumpărat o carte din banii ei și, când toată povestea cu premiile s-a isprăvit, a venit și mi-a dus cartea. După cum a făcut și profesoara noastră de limba latină, care astăzi este în lumea drepților. Sunt foarte emoționat pentru că mă aflu în acest amfiteatru unde am trecut bacalaureatul, sunt emoționat să revăd doi dintre foștii mei profesori, Mioara Gafencu și domnul profesor Costică Popa, cu care se făcuse o legătură de genealogie, de învățătură dacă vreți. Tatăl meu a fost profesorul domnului Popa, domul Popa mi-a fost profesor mie. Asta înseamnă a trece ștafeta culturală dintr-o mână într-alta.” Păcatul de a iubi orașul și de a fi cetățean al acestuia „Titlul cu care am fost cinstit astăzi nu-l merit, pentru că nu am niciun merit în fața orașului meu. Din contra. Am mai mult păcat. Am păcatul de a-l iubi prea mult. Am păcatul de a-l dori frumos și strălucitor pe o hartă culturală a țării. Am păcatul că am menținut casa primită de la înaintașii mei, pentru care am cheltuit sume uriașe și am putut benefica și de un ajutor care nu poate fi estimat nici în sunet, nici în cuvinte, pentru că a venit din suflete multe. Am păcatul că vreau să fiu cetățean al acestui oraș ca să-mi pot împlini datoriile față de el. Acest drept l-am cerut și îl cer. Faptul că mă aflu astăzi alături de dumneavoastră, între dumneavoastră, profesori vechi, profesori noi, colegi de-ai mei, actuali elevi ai colegiului, este pentru mine o plăcere și o mângâiere. Faptul că acest moment s-a lipit de celălalt este mai degrabă o întâmplare. Mulțumesc încă o dată celor care s-au gândit și conducătorilor orașului care nădăjduiesc că mi-au dat un semn de bunăvoință, celor care au vorbit și dumneavoastră, celor care-ați fost aici – și privind rândurile acestui amfiteatru văd figuri care îmi sunt apropiate. Regret că nu pot să-i cunosc pe cei tineri. (…) Iar când ai ajuns la sfârșit, ce importanță mai are că le cunoști deja?” a mai spus prof. univ. Ștefan Sorin Gorovei. Cărți donate de Ștefan Sorin Gorovei și de Mănăstirea Putna Ștefan Sorin Gorovei și stăreția Mănăstirii Putna au donat Colegiului „Nicu Gane” și Bibliotecii Municipale Fălticeni mai multe pachete cu cărți, „o ctitorie cărturărească”, la care și-a adus contribuția Ștefan Sorin Gorovei. A fost un dar din partea Centrului de informare și documentare „Ștefan cel Mare”, care a fost înființat la Mănăstirea Putna cu sprijinul lui Ștefan Sorin Gorovei. Manifestarea de joi s-a deschis cu vernisajul unei expoziții de carte cu scrieri ale lui Artur Gorovei și despre acesta. La final, elevii colegiului au prezentat o șezătoare, așa cum se întâmplau pe vremea lui Artur Gorovei în cartierele de la marginea orașului sau în satele din jurul Fălticeniului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: