„PDL nu are ochelarii care trebuie”

Într-o conferință de presă ținută la Brașov, președintele Partidului Forța Civică, Mihai Răzvan Ungureanu, declară că „dreapta arată prost fără PDL, un partid mare care ar trebui să fie alături de Forța Civică și Partidul Mișcarea Populară… Credem că timp pentru înțelepciune este, dar nici să nu fie prea târziu pentru că după aceea nu ne vor ajunge lacrimile să plângem cât am voi. Porțile noastre sunt deschise către toți cei care înțeleg și necesitatea și urgența strângerii tuturor degetelor într-un singur pumn care să lovească adversarul USL”.

 

Întrebat ce crede despre reținerea PDL de a veni alături de cele două partide, Ungureanu a răspuns: „Părerea mea personală? Nu au ochelarii care [le] trebuie”. Aserțiunea lasă să se vadă dorința arzătoare a fostului premier de a coagula dreapta românească în jurul partidului său, dându-ne ocazia să înțelegem a nu știu câta oară că principalul obstacol în calea realizării acestui deziderat îl constituie orgoliile și multă, prea multă frustrare. Și iată de ce. Cine face jocurile? La o repede ochire asupra ponderii politice în eșichierul național, pondere dată de recentele alegeri unde Forța Civică s-a aflat în Alianța România Dreaptă, beneficiind de mașinăria și logistica electorale ale portocaliilor, PDL a fost cotat la 15%, respectiv 80 de parlamentari, iar FC s-a ales cu doar 4 parlamentari din 34 candidați. De aceea corect ar fi fost ca FC și PMP să vină lângă PDL și nu invers. Chiar dacă țin „porțile deschise către toți”. Oricine realizează că evaluarea rezultatelor obținute la respectivul scrutin i-a nemulțumit pe PDL-iști, cu atât mai mult cu cât la alegerile anterioare, cele din 2008, reușiseră să se aleagă cu 166 parlamentari, 33%. De menționat că la localele din 2012, scăderea n-a fost atât de drastică, limitându-se la 22%. Fiecare vrea coaliție, dar în curtea proprie Chiar și așa, singurul care putea emite pretenții să realizeze în jurul său o alianță a partidelor de opoziție, ca în orice democrație așezată, ar fi fost partidul cel mai puternic, cel mai bine plasat ca formațiune parlamentară și locală, partidul cu cea mai extinsă rețea națională și cea mai bună logistică de campanie. Cu toate acestea, încă înainte de respectivele alegeri, dar mai cu seamă după, PDL a fost mereu hărțuit și tras când spre Forța Civică a dlui Ungureanu, când spre Mișcarea Populară, când spre ambele. Or politica nu se face așa. Fie cădeau toți liderii de acord în jurul unei mese rotunde, eventual, cu alcătuirea unei coaliții electorale pe picior de egalitate, fie PDL lansa chemarea celorlalți competitori, care ar fi trebuit să reacționeze cum le dictau conștiința și interesele politice. Caz în care putea fi luată în calcul și varianta unor absorbții, alăturări, uniri… Când ești partid mic, nu vii cu pretenții hegemonice radicale. Fiindcă reproșurile lui MRU la adresa foștilor colegi din ARD pot fi interpretate și altfel: în condițiile în care FC, PNȚCD… ar fi participat pe liste proprii, n-ar fi reușit să treacă de cele 5% obligatorii, situație care s-ar putea repeta la europarlamentarele din 2014 și la generalele din 2016. Așa că presiunea asupra președintelui și a staffului PDL miroase a calcul necinstit. Jocul orgoliilor Situațiile de mai sus s-au repetat parcă trase la indigo la Congresul extraordinar al PNȚCD desfășurat nici mai mult, nici mai puțin decât sub semnul Seniorului Corneliu Coposu, dar fără surorile acestuia, fără vechii „talibani”. Cu secretarul general al PDL, Gheorghe Flutur, de față. Cu această ocazie a mai apărut un pretendent la șefia încă inexistentei coaliții de dreapta, recte președintele reales al PNȚCD, Aurelian Pavelescu, care crede și el că „ideal ar fi să existe o coaliție a dreptei la europarlamentare, care să aibă și un candidat comun pentru președinție”. Așadar oare cine nu are „ochelarii care îi trebuie”, PDL ori Forța Civică, PNȚCD și Partidul Mișcarea Populară? Același răspuns ca al dumneavoastră îl dau și liderii portocalii, motiv pentru care, dacă nu asistăm în viitorul apropiat la o schimbare de „optică”, vom relua discuția despre coagularea forțelor de dreapta și după alegerile din 2014, 2016…