Și de data aceasta, și cu mulți intelectuali din afara mediului universitar, cuceriți cu o zi înainte de eleganța elogiului adus de acad. Alexandru Boboc fostului său student de odinioară, acad. Alexandru Surdu, cu prilejul unei ceremonii asemenea. După laudatio oficială, cerută de tipicul ceremoniei, cu un impresionant „inventar” de cărți și recunoașteri, a venit rândul cuvintelor din inimă, deschis de cel al acad. Teodor Dima, DHC a universității sucevene, care a evocat debutul acad. Alexandru Boboc în vremuri grele pentru carte cu un volum despre neokantieni – „niciun compromis”, „folosind o bibliografie occidentală la zi (am găsit acolo ceea ce era aproape interzis)”- drept primă afirmare a unei personalități „exemplu de etică a scrisului”. I-a urmat acad. Alexandru Surdu, cu amintiri din propria viață și a unei Românii nefavorabile filosofiei, în care acad. Alexandru Boboc i-a acordat considerație și sprijin statornic, „spre deosebire de alții, care nici nu mă salutau”, și cu o sinceră reverență în fața celui care este „cel mai bun specialist în domeniul lui” („cel mai important pentru educația unui filosof”) – Istoria Filosofiei. Subliniind însemnătatea momentului (onorat de 3 academicieni, „4 la sută din numărul membrilor Academiei Române” ), prof. univ. dr. Tudor Sorin Maxim l-a numit pe acad. Alexandru Boboc Profesor de Carte („unora nu ne-a fost profesor de catedră, tuturor ne-a fost profesor de carte”), Patriarhul Filosofiei Românești, povestind cum a descoperit că la o universitate din Vest toți specialiștii în filosofie îi fuseseră studenți, mai puțin unul, căruia însă academicianul îi fusese membru în comisia de susținere a doctoratului. Conf. univ. dr. Alexandru Băișanu, referindu-se la toți cei trei academicieni, mari filosofi români, a afirmat că în cărțile lor este „valoare și eternitate”, iar lector univ. dr. Vasile M. Demciuc a găsit evenimentul în minunat acord cu aniversarea celor 5 decenii de existență a Universității, cu emoția la ea acasă, încununat de urarea „Vivat, crescat, floreat Academia!” „M-ați dat gata cu acest interludiu beethovian!” a mărturisit acad. Alexandru Boboc, referindu-se la acordurile care i-au precedat lectio magistralis, și a continuat cu o confesiune legată de pasiunea pentru arta dramatică, de prezența Domniei Sale (tenor prim) în corul Filarmonicii București la interpretarea pe scenă a „Odei bucuriei”, și mai ales privind constanța cu care a asociat Filosofia cu Poezia și Muzica. Apreciind momentul ca deosebit și mulțumind colegilor din catedră și rectoratului „pentru cinstea de a mă considera unul dintre ai dânșilor” (gratitudine, să menționăm, pandant cuvintelor de recunoștință din fiecare intervenție pentru sprijinul acordat Universității Suceava și Filosofiei de la Universitatea Suceava), acad. Alexandru Boboc și-a anunțat intenția unui „Elogiu Limbajului, Galaxiei Gutenberg și Cărții”. Dacă elogiul limbajului a fost construit sub arcada afirmației lui Jacob Burckhardt că orice cultură începe cu un miracol al spiritului – limba, dacă elogiul Galaxiei Gutenberg a fost axat pe profunda convingere a acad. Alexandru Boboc că, deși în paralel crește și se dezvoltă copleșitor o galaxie a virtualului, lumea hârtiei-suport al culturii și spiritului „nu va dispărea niciodată”, elogiul cărții a avut drept motto un citat din Lucian Blaga (referitor la învățații Școlii Ardelene): „Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc”. O lecție magistrală care nu se poate povesti, o splendidă lecție de competență, elocință, de mândria de a aparține unei nobile dinastii de cărturari români și de încredere în viitorul moștenirii de hârtie a lumii! Neîndoielnic, cu acad. Alexandru Boboc, sâmbătă, și cu acad. Alexandru Surdu, vineri, sucevenii prezenți în amfiteatrul rectoratului au simțit ceva din gustul banchetelor filosofice din Antichitate! Deși distanța dintre concertul, piesa de teatru trăite în sala de spectacol și urmărite la televizor rămâne (uriașă), nu putem să nu apreciem înregistrarea și difuzarea acestor discursuri și a acestor două ceremonii academice de către TV Plus Suceava. Și pentru că niciodată componentele magiei nu sunt în întregime detectabile, aș mai menționa doar momentul în care, intenționând o imagine foto cu acad. Alexandru Boboc și prof. univ. dr. Viorel Guliciuc împreună (date fiind, cum spuneam, sprijinul acordat Filosofiei la Suceava de către dl academician și implicarea de primă importanță a dlui profesor în inițierea și pregătirea acordării acestor două titluri de Doctor Honoris Causa), prof. univ. dr. Viorel Guliciuc a spus: „Suntem patru!”. „Așa este!”, mi-am zis, gândindu-mă la soția dlui academician, pe care am cunoscut-o acum câțiva ani la Suceava și care o viață lungă i-a stat alături, inclusiv în drumurile pentru cauza Filosofiei la universitatea suceveană, și la cea care a fost neuitata profesoară dr. Emilia Guliciuc, care a contribuit atât de mult la prestigiul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Și doi îngeri și-au deschis aripile ocrotitori, vizibili doar pentru retina sufletului. Cea mai sensibilă dintre toate! Să încheiem cu memorabilul, goethianul, „Oprește-te clipă!”, invocat de unul dintre vorbitori, dintre participanții la evenimentul din 12 și 13 aprilie 2013 de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, și, conștienți de imposibilitatea concretizării lui, să ne bucurăm că am trăit-o.
În ciuda ploii și a zilei de sâmbătă, și pe 13 aprilie 2013 amfiteatrul rectoratului s-a umplut de lume dornică să ia parte la ceremonia de decernare a înaltului titlu de Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava academicianului Alexandru Boboc.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

























Comentarii