Florentin Haidamac, medicul SF de la Șerbăuți

Este medic și scrie cu pasiune literatură science fiction. Este tată, soț, profesor la o școală sanitară postliceală din Suceava, joacă tenis de câmp, este promotorul unui cenaclu literar și adesea furios pe telefonul mobil care sună mereu, dar și că ziua are doar 24 de ore.
 

Florentin Haidamac

El singur spune despre sine că, deși este sănătos la trup și la minte, chiar dacă face toate prostiile pe care le interzice pacienților, nu are „toate țiglele pe casă”. Poate pentru că e mereu alert, cu o treabă de rezolvat în următoarele 10 minute, pentru că nu gândește și nu se comportă ca toată lumea, pentru că muncește ca dementul și nu pupă în fund pe nimeni. Eu spun însă că Florentin Ionuț Haidamac „Medicul SF” cum m-am hotărât să-i spun dintr-un moment anume, este cel mai sincer, drept, curajos și cel mai puțin banal om pe care l-am întâlnit. Fie că tratează pacienți, abordează un amic pe stradă, se încrâncenează și se răzvrătește în fața anomaliilor din societatea românească și din sistemul medical sau scrie, felul său de a fi care nu ascunde deloc meandre dantelate în comportament, vorbe în doi peri sau amânări „șopârloase” în luarea vreo unei decizii. Este același. Pe Florentin Haidamac îl placi sau nu-l placi, iar dacă e vorba despre ultima situație, lui puțin îi pasă de asta. Drumul său în viață este drept și îl străbate fără să piardă timp cu nimicuri și lingușeli. „Până acum noi am fost văzuți ca niște băieți care au în cap fraude (…) și ca niște medici care trebuie să facă hârtii” Nu știe de ce s-a făcut medic. A fost atât de sincer la treaba asta încât nu a inventat, ca să câștige ceva puncte în plus la simpatie, vreo bruscă revelație a misiunii de vindecător cu studii superioare. În final dă vina pe literatură. „De ce m-am făcut medic?! Hm, asta mă întreb și eu acum” răspunde râzând. „N-a fost nici vocație, nici măcar o conjunctură specială, iar locuri la politehnică erau o grămadă. Cred totuși că am ales meseria asta din cauza cărților. Citisem o grămadă de cărți cu și despre doctori și așa am ales. Înainte mă gândeam să mă fac profesor de istorie. În liceu, la treaptă, alegând clasa de chimie-biologie și nu cea de lăcătușerie mecanică, am mers în continuare la medicină” răspunde companionul meu. Primul loc de muncă a fost, rezident fiind, la Spitalul Județean Suceava, unde s-a înscris pe post la Secția Chirurgie. A picat însă examenul și, în ideea că se va pregăti pentru examenul de anul următor, a plecat să muncească „un pic” la dispensar. Și „un pic” s-a făcut vreo 11 ani, ca medic de familie la dispensarul din Șerbăuți. A prins de la începuturi toate frământările, sincopele, războaiele medicilor de familie cu sistemul sanitar, cu Casa de Asigurări de Sănătate, cu legislația anapoda, cu mentalitățile oamenilor, fiind indignat și astăzi pe cei care dau sfaturi și fac legi, dar care, potrivit lui, habar nu au, din dosul ochelarilor și al birourilor lăcuite, ce înseamnă de fapt medicina de familie și mai ales medicina de familie practicată la țară. „Până acum nu s-a putut face medicină de familie fără hăituială. Om vedea de acum încolo, cu noile legi, noile contracte ce va fi. Până acum noi am fost văzuți ca niște băieți care au în cap fraude, să prescrie medicamente pe rețete închipuite, ca niște paria și în primul rând ca medici care trebuie să facă hârtii. Prin niște protocoale, conform cărora noi avem sau nu avem voie să prescriem o serie de medicamente, mai marii noștri au reușit să ne îngrădească dreptul de a lua niște decizii pur medicale, în interesul bolnavului. Birocrația la care suntem siliți ne omoară meseria” este părerea medicului Haidamac. „Cu o rețea dezvoltată de medicină primară, oamenii n-ar mai sta câte 8 ore pe targă așteptând să le vină rândul la urgențe” După 11 ani la dispensarul din Șerbăuți, oamenii îl plac și îl respectă, iar din capul locului medicul Haidamac a avut alături ajutor din partea administrației locale și a oamenilor din comună. Dispensarul în sine, așa cum arată astăzi, este singurul dispensar din nordul județului care are două băi cu apă caldă cu faianță și gresie, termopane, acoperiș nou, izolație termică, vestiar pentru asistente, cameră specială pentru toxice, spațiu utilat de bucătărie. Medicul visează ca, în timp scurt, dispensarul lui să devină, așa cum a văzut în Olanda, o miniclinică în care el să fie capabil să facă bolnavului o electrocardiogramă, o ecografie și chiar câteva analize. „Vreau să intre bolnavul la mine pe o ușă, iar când iese pe cealaltă să fie și explorat, și cu o rețetă în mână și deja cu un pas spre vindecare, fără să fie nevoie să umble pe drumuri, decât în cazul în care este o urgență reală. Ar fi o economie a sistemului și în beneficiul pacientului. Putem rezolva un caz la domiciliu cu un consum de 10 lei pe caz, în timp ce la spital același caz se rezolvă cu un consum de 200-300 lei. Cu o rețea dezvoltată de medicină primară, care poate prelua în teritoriu până la 80% din cazuri, oamenii n-ar mai sta câte 8 ore pe targă așteptând să le vină rândul la urgențe, iar medicii de acolo ar putea să-și facă meseria cum trebuie. La cum muncesc acum, suprasolicitați, obosiți, nemotivați, nu e de mirare că spun la revedere spitalului și pleacă unde văd cu ochii. Dar pentru asta medicii de familie ar trebui ajutați, nu să li se pună pumnul în gură și să fie siliți să plătească din buzunarul lor de la tușul de parafă și imprimante, la lemne, navetă, mâncare și salariile asistentelor” crede partenerul meu de dialog. „Dacă nu îți place să bagi mâna în sânge și rahat, fă-te altceva, nu medic” Cu oamenii din Șerbăuți, medicul Florentin Haidamac și-a clădit în timp o relație solidă. Se recunoaște a fi un medic „demodat”, pentru că atunci când consultă o face ca pe vremuri, discutând cu omul de casă, de masă, de obiceiuri, punând mâna pe el, atingându-l, chiar dacă acesta vine de la rânit baliga la vacă, miroase urât sau e plin de bube, pe principul că „dacă nu îți place să bagi mâna în sânge și rahat, fă-te altceva, nu medic”. În ani, a trebuit să intre și în grajduri, să dea afară pacienți, să-i primească înapoi, să se certe cu ei, să se înjure reciproc, să se împace apoi, să-i aducă la viață pe marginea șanțului sau să-i îngrijească în patul lor de acasă, atârnând perfuzia într-un cui bătut în grindă. Spune că nu ia șpagă. Că, cică, ce să ia și de la cine? Majoritatea pacienților lui sunt vârstnici pensionari (deci asigurați), copii și ceva tineret care lucrează cu ziua, fără venit constant. Pentru un pacient nesigurat din ultima categorie, un consult ar costa 35 de lei, în cazul că îl apucă și pe acesta o durere de spate, o colică renală, orice altceva. „Îl știu de 11 ani și mai știu că abia are cu ce-și hrăni nevasta și copilul. Ce să-i iau eu ăstuia? Așa că îi zic că o să am de crăpat niște lemne, de dat zăpada din fața cabinetului etc., iar după ce-l fac bine, vine și mă ajută” explică medicul cum funcționează „medicina mileniului III” de la țară. Chiar dacă e împotriva normelor, el a făcut uneori și peste 40 de consultații pe zi pentru că nu poate trimite lumea acasă, pentru că nu poate închide bolnavului ușa în nas, deși programul oficial la dispensar s-a terminat, iar omul are o problemă de sănătate minoră. „Păi, vine băbuța cu căruța de la 4-5 km, de sub pădure. O doare ceva, e iarnă și e vai de capul ei. Să-i zic, mătușă, nu sta că n-ai programare pe azi?! Nu pot să fac așa ceva. Să mă tai, nu pot! Mă uit, câți sunt azi? 40… OK, stau până îi văd pe toți 40. Îi curge nasul, îl doare în cot, hai să vedem despre ce e vorba. Îi știu pe oamenii ăștia cum trăiesc și cât de necăjiți sunt, așa că nu-mi permit s-o fac pe arogantul și orgoliosul. Drept că în contract scrie altceva, dar contractul este gândit de niște băieți la costum, într-un birou, care n-au mers niciodată prin noroi, care n-au ajutat femei să nască în grajd care n-au idee, neam, de cum e realitatea din teren. Pe la simpozioane, pe la prezentări de caz, domni și doamne la sacou vorbesc despre medicina de familie ca și cum o mănâncă pe pâine, dar au despre ea noțiuni foarte vagi”, a mai băgat un „cui” medicul de la Șerbăuți. Lumea te iubește ca medic, dacă o faci bine Având de-a face cu o patologie complexă, de la nou-născuți la babe nonagenare, de la mame tinere, flăcăi cu tuleiele abia ieșite, bolnavi neurologici sau bătrâni cu boli fatale, doctorul Haidamac a practicat poate medicina cam atipic, dar întotdeauna ținând cont de omul suferind din fața lui. Uneori i-a făcut bine și cu sila, alteori a plătit din buzunar analizele unor copii cu părinți iresponsabili, a dat telefoane, a pus pile, a presat, a apelat la prieteni și cunoștințe ca omul bolnav să găsească în final vindecare; dar când a fost cazul și-a recunoscut limitele. „Repet, eu știu despre bolnavii mei unde stau, cum muncesc, ce lipsuri și bucurii au, ce fel de viață duc, de câte ori pe an se îmbată etc. Dar lumea te iubește ca medic doar atunci când vine la tine cu o suferință, iar tu, chiar forțând un pic limitele sistemului, o faci bine. Noi, medicii de familie, pe cuvântul meu, chiar trebuie să știm niște treburi, pentru că suntem acolo, în linia întâi. Îți aduce bolnavul în pătură, ești la 30 km de primul spital și îți zice… fă-i ceva. Și trebuie să îi faci, să-l ții în viață până vine ambulanța. Dar spre deosebire de alți colegi, după tot ce am învățat practicând în 11 ani, după tot ce am citit, am curajul să recunosc când nu știu. Nu fac caz și n-am complexul lui Dumnezeu că le știu pe toate. Atunci te trimit la unul care știe, care are aparatură mai performantă și te poate ajuta. Recunoscându-mi limitele nu pun bolnavul pe drumuri și nu-i pun viața în pericol. Am văzut cazuri destule, trimise cu întârziere de la Suceava, apoi la Iași, apoi la București, apoi nu știu pe unde, pentru că unii medici n-au avut curajul să recunoască cinstit și la timp, că nu știu” a spus doctorul. De foarte multe ori însă a știut fie să readucă din morți, după 45 de minute de resuscitare un bărbat care făcuse un stop cardiac, fie să aducă pe lume 3 copii, chiar în grajd, acolo unde le-a prins momentul nașterii pe mame, fie să convingă pacienți cu boli grave să lupte pentru viața lor, să oblige părinți abrutizați de alcool să-și îngrijească copiii flămânzi, nespălați, depresivi, traumatizați. Și aici e mereu o treabă complicată, pentru că, în 11 ani de practică, medicul Haidamac nu s-a putut obișnui cu suferința copiilor. Durerea copiilor îl doare. „Dispensarul SF”, volumul cu schițe de-a râsu’-plânsu’ din viața de medic de țară Ionuț Florentin Haidamac și-a lansat sâmbătă prima carte, în condițiile în care băiețelul său era lat în pat din cauza unei viroze urâte. De o parte emoții frumoase, de cealaltă, durere în suflet. Volumul însă n-a venit din neant, medicul fiind deja un nume în literatura SF, cu lucrări apreciate și premiate. Înainte de asta însă, el și-a făcut un blog, „Blogul Vindecătorului”, unde a simțit nevoia să posteze ce-l doare mai tare, din practica de zi cu zi în sistemul medical, din viața de toate zilele, în care s-a lovit de tembeli, lacomi, cretini, oameni frumoși sau nulități, de absurdități și strâmbăciuni. Postările lui au primit vizite, aprecieri, îndemnuri, încurajări după care mai trebuia parcă făcut ceva. Anul trecut, Ionuț Haidamac, împreună cu George Sauciuc și Mircea Nanu Muntean, autori de literatură SF, ultimul un și mai cunoscut membru al Societății Științifice „Cygnus”, au pus bazele „Clubului de inițiativă literară”, în care autori de proză SF în majoritate, dar și de altfel de genuri literare, și-au găsit loc de lectură, apreciere și promovare. Prima carte a medicului Haidamac, ce reprezintă practic și prima apariție din Colecția „Clubului de inițiativă literară”, nu se putea numi decât „Dispensarul SF”, al doilea nume pe care el l-a dat dispensarului în care lucrează în Șerbăuți. Sunt cuprinse în ea eseuri și povestiri dramatice sau pline de umor, un fel de-a râsu’-plânsu’ din viața lui de medic de dispensar, episoade din cei 11 ani petrecuți în practică și în care s-a bucurat, s-a revoltat, a râs, a consumat furii, a vindecat. Este o carte simplă, ușor de parcurs, cu fapte reale bănuite că n-ar fi astfel, în care se regăsesc normalul, dar și uimitorul, multe frustrări și mult umor. Carte ce va avea parte, pe 24 martie, de o nouă lansare, la Târgul de carte SF – F „Final Frontier”, la București. Literatura SF l-a „pocnit” pe doctorul Haidamac în urmă cu 2 ani, când a debutat în Gazeta SF (publicație online de literatură SF, poate cea mai tare din țară, cu colectiv redacțional sucevean) cu un fragment dintr-un viitor roman al său. El a obținut anul trecut premiul Clubului SF Cygnus Quasar Suceava pentru debut și bună evoluție, iar anul acesta Premiul FanSF pentru cea mai bună povestire a unui autor român nepublicat în volum. Florentin Haidamac scrie SF, dar un altfel de SF, pentru că, vorba lui, în ciuda faptului că după greii acestui gen de literatură e dificil de venit cu idei noi, „creatorii de SF n-au trăit în România unde se petrec continuu scenarii SF”. Scrie și crește artistic, fapt remarcat la lansarea volumului de George Saucic, editorul volumului, Bogdan Sorin Popescu, ce a realizat coperta și grafica, și de Mircea Nanu Muntean, ilustratorul cărții. El și-a făcut debutul „pe hârtie” cu o carte accesibilă și plăcută, dar urmează curând o lucrare „grea”, un roman lung, documentat, în care se împletesc SF-ul, istoria și teologia. Între timp, „Doctorul SF” își urmează drumul. El vindecă, scrie, se zbate, se războiește cu sistemul, cu lumea, înjură uneori și trage din țigară, învață pe alții, joacă un tenis cu prietenii, iar a doua zi o ia de la capăt, călcând apăsat prin mijlocul „holului”, arătând că-i pasă și nu rezemând „pereții” în așteptarea unor vremuri mai bune.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: