Șoldănești 600

În poemul mitologic „Metamorfoze”, scris în hexametru dactilic, reprezentantul de seamă al literaturii clasice latine Publius Ovidius Naso are obsesia devenirii, a acelei deveniri heraclitiene care stă la baza filosofiei grecești antice. În una din cele 15 cărți ce alcătuiesc acest poem exclamă „Tempus edax rerum”, adică „Timpul înghite totul”.

 

Iată însă că nu în toate cazurile Timpul înghite totul. Chiar dacă s-au scurs șase veacuri de când în vremea lui Alexandru cel Bun, mai precis la 22 septembrie 1411, fii lui Șoldan cel Bătrân capătă satul Tămărtășăuți, ulterior numit Șoldănești, întru pomenirea vrednicului Șoldan Petru, demnitar amintit la curtea lui Petru I Mușatinul pe la 1384, acest fapt nu a fost uitat. Satul avea să fie apoi amintit și de documente din vremea lui Ștefan cel Mare (30 martie 1500); mai apoi, în vremea lui Vasile Lupu, urmașii lui Șoldan Petru sunt răsplătiți cu danii pentru credința cu care l-au slujit pe domnitor. La începutul secolului al XVIII-lea, moșia se afla în stăpânirea familiei Bașotă. La 8 august 1780, pe o parte din moșia lui Ioniță Bașotă, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, ia ființă Târgul Șoldănești. La puțină vreme după acest eveniment, este construită de Andrei Bașotă, amintită într-o însemnare pe o Sf. Evanghelie de la 1845, biserica actuală, cu hramul „Sf. Nicolae”, în locul unde tradiția istorică și documentară susține existența a încă două biserici. O inscripție de pe policandrul de alamă din actuala biserică are următorul conți-nut: „Acest policandru de peste 200 de ani din biserica veche ce a fost înaintea curții s-a reparat după cum se vede în 1907”. Sf. Masă de la această biserică ce se afla în curtea conacului boieresc s-a păstrat și a fost adusă și așezată în curtea bisericii actuale în anul 1938, iar între 2006-2008 a fost amenajat un Aghiazmatar în jurul acesteia. Biserica actuală, în formă de cruce, cu absidele naosului ca și absida altarului în forma semicirculară, având compartimentarea clasică, pronaos, naos și altar, păstrează un foarte frumos iconostas, important atât din punct de vedere artistic cât și istoric. Inscripția „25 noiembrie 1802”, ce se poate descifra pe icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, se pare că ar indica anul în care a fost pictat acest iconostas. În documentele parohiei sunt pomeniți pe la 1845 preoții Luca Sechelar, preotul Gavril, ierodiaconul Toader, ca apoi pe la 1863 să fie amintiți iconomul Vasile Luca, iconomul Teodor Stupcaru, diaconul Gheorghe Filipescu și preotul Ioan. Este foarte probabil ca unii dintre aceștia mai sus pomeniți să fi ajutat la înființarea școlii din Șoldănești în anul 1865, la recomandarea lui Narcis Crețulescu, fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi arhiereu titular al Mitropoliei Moldovei și Sucevei între 1881-1886. Lucrările de reparații ale bisericii efectuate în decursul vremii de preoții Grigore Zaharescu (1896), Pavel Todicescu (1936), Nicolae Iordăchescu sunt continuate în zilele noastre de preotul Constantin Amariei care, cu sprijinul enoriașilor, a împodobit biserica cu un frumos veșmânt pictural atribuit zugravului bisericesc al cărui nume dovedește legătura sa cu biserica și satul, Ioan Șoldănescu, apoi a construit noul turn clopotniță din zidărie de piatră în stilul arhitectural al zonei. Așadar, aici, la Șoldănești, Timpul nu a înghițit totul, iar acum, la împlinirea acestui soroc, evenimentul urmează să fie marcat de slujba arhierească oficiată de arhiereul locului, Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în ziua hramului, de Sf. Ierarh Nicolae.