Recuperări din mrejele tăcerii

(Câteva completări la monografia „Tereblecea, un sat la margine de țară”) Cine s-a ocupat cât de cât de studierea trecutului (istoric, cultural, literar etc.) știe ce greutăți oferă această muncă. Uneori pentru o dată, o cifră, un nume, un eveniment trebuie să ridici vrafuri de documente de arhivă, să studiezi zeci de lucrări la temă.

 

Și nu sunt rare cazurile, ba adesea se întâmplă, ca truda depusă să fie zadarnică. Mai ales când e vorba, să zicem, de personalități evidențiate mai puțin în plan național, dar deosebit de importante pentru o localitate concretă. De asemenea „hopuri” s-a împiedicat la tot pasul și subsemnatul, autorul monografiei pomenite. Nu vom insista asupra lor, căci într-un fel sau altul le-am trecut. Și totuși, ne vom opri asupra slujitorilor bisericii ortodoxe din Tereblecea, care de-a lungul istoriei au contribuit cel mai mult la păstrarea credinței, limbii românești, tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, ținând aprinsă flacăra românismului. Cine au fost aceștia? Despre unii dintre primii preoți în Tereblecea, din dinastia transilvăneană Dubău, cunoaștem câte ceva din amintirile academicianului Eugen Botezat, despre Dimitrie Seleschi, Ilarion Dracinschi, Vichentie Simiganovschi, Teodor Polonic – din publicațiile timpului, din alte surse. Cumva în umbră a rămas Ioan Tipa, care a slujit la altarul Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gravriil timp de 38 de ani, până la nefastul 1944. Însă datele despre el, culese din Șematismul Arhidiecesei Ortodoxe al Bucovinei (1922), Anuarul Arhidiecesei Ortodoxe a Bucovinei (1923), Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937 etc. sunt foarte zgârcite: născut la 1880, preot cooperator din 1906, exarh în 1924, paroh în 1926, asistent la Protopopiatul Ortodox Român al Siretului din 1928. Desigur, aceste informații despre unul dintre cei mai vrednici preoți din Tereblecea, pe care oamenii de vârsta a treia îl mai țin minte, nu ne-au satisfăcut. Însă a trebuit să ne limităm la ele. Dar iată, recent, s-a întâmplat o adevărată minune: parohul bisericii, protoiereul Victor Iachimciuc, a dat, într-un loc tăinuit, de un colet care după război n-a ajuns la maculatură. Conținutul lui este de o valoare inestimabilă: el conține documente ce ne ajută să aflăm datele principale despre preotul Ioan Tipa. Astfel, din „Persons-und Melde-Nachweis” (Legitimație personală și de raport), eliberat la 8 mai 1916, aflăm că Ioan Tipa s-a născut la 12 decembrie 1880 în familia lui Gheorghi și Paulina (numele de fată Teodorovici) Tipa în comuna Soloneț, districtul Suceava, țara Bucovina, este căsătorit, are studii gimnaziale și superioare, posedă limbile germană și română, este preot presbiter la biserica din Tereblecea. Urmează descrierea fizică: statura, culoarea ochilor, părului, barba, frizura, semne deosebite. „Gymnasial-Zeugnis” (Diplomă gimnazială) eliberat la 13 iulie 1901, mărturisește că el a absolvit Gimnaziul greco-oriental din Suceava, unde printre profesori i-a avut pe Simion Florea Marian, Gherasim Buliga, Dimitrie Isopescul, Ștefan Repta, acesta director al gimnaziului. Între 7 octombrie 1902 – 31 iulie 1906 Ioan Tipa urmează Facultatea de Teologie Greco-Ortodoxă a Universității din Cernăuți, unde, după cum vedem în Meldungsbuch cu Nr. 1140 (Carnet-matriculă), precum și în Absolutorium (Anexă la diplomă cu notele la toate materiile studiate) obține cunoștințe temeinice. Și la Universitate, ca și la gimnaziu, a avut profesori de excepție, unii ajunși membri ai Academiei Române. Îi vom numi doar pe Vasile Tarnavschi și Constantin Popovici, foști rectori, pe Ioan G. Sbiera, Vasile Găină, Eusebiu Popovici, Vasile Gheorghiu, Ștefan Șaghin, Teodor Tarnavschi, Eugen Kazak, Juvenal Ștefanelli. Prezintă interes și alte documente, cum ar fi cel cu Nr 5701 din 2/15 noiembrie 1906 al Consistoriului Arhiepiscopal ort. or. al Bucovinei, care satisfăcea cererea lui Ioan Tipa din 21 iulie (3 august) 1906 de a fi primit în clerul Arhidiecesei gr. or. din Bucovina, și cel cu nr. 228 din 23 faur 1917 al Consistoriului Arhiepiscopal ort. or. al Bucovinei de a-l întări pe Ioan Tipa ca administrator al Parohiei Ortodoxe Tereblecea, în care a fost introdus prin decizia Protopresviteratului Siretului din ziua de 30 iunie 1916. Coletul conține și câteva scrisori (din 10 octombrie 1911, 1 noiembrie 1911, 29 ianuarie 1913 și 18 ianuarie 1918) adresate lui Ioan Tipa de către studentul teolog Mihai Tipa, din care aflăm că ei erau veri și nu frați, cum apare în monografie. O evidentă curiozitate trezește „Înțelegerea-contract”, dactilografiată în limba rusă, încheiată în 21 iunie 1917 între membrii comisiei regimentului 260 de infanterie rusesc, locotenent-colonelul Bakevici și subofițerii Doroșkevici, Vasiliev, Dorofeev și preotul Ioan Tipa, asupra vinderii de către acesta din urmă a ierbii de pe două loturi de fânațuri pentru 300 de ruble: o sută la semnarea înțelegerii și două – la prima coasă. Nu știm dacă s-a respectat această înțelegere. În orice caz, la ea este anexată o bancnotă nou-nouță de zece ruble. Cele examinate mai sus, precum și alte documente, ajută să ne creăm o imagine mai amplă despre preotul Ioan Tipa. Nu însă și completă. Doar din amintirile octogenarului Pamfir Cojocaru, care a crescut în vecinătate cu casa parohială, aflăm că împreună cu preoteasa Aurora (fiica parohului Teodor Polonic) a avut doi băieți: Ghențu (Eugen) și Aurel, precum și o fiică dezmierdată cu diminutivul Coca. În colet am găsit Certificatul (matricula școlară nr. 26) a feciorului Eughen (adică Eugen) Tipa, născut la 5 septembrie 1907 în Drăgoești (?), Bucovina, elev al cursului preparator atașat liceului nr. 3 al statului în Cernăuți, care termină anul școlar 1917/18 cu media generală foarte bună, conduita lăudabilă și sârguința satisfăcătoare. Certificatul poartă semnăturile lui Radu Sbiera, dirigintele Liceului, și Gh. Brăteanu, dirigintele clasei. Care a fost destinul, calea de viață a lui Eugen Tipa și ale fratelui și surorii? Ce s-a întâmplat cu părintele Ioan Tipa după părăsirea Tereblecii în 1944? Pentru a-i crea un portret integru avem nevoie de cât mai multe informații despre cucernicia sa și întreaga-i familie. Iată de ce ne adresăm rudelor, urmașilor în viață, tuturor acelora care i-au cunoscut să expedieze la redacție, pentru subsemnatul, datele de care dispun. Vă mulțumim anticipat. ION CREȚU, Cernăuți În imagini: câteva dintre documentele descoperite. N.red. Cei interesați de monografia Tereblecei se pot informa la Librăria Societății Scriitorilor Bucovineni (în spatele Casei de Cultură Suceava), unde aceasta este expusă.