Am fost acolo în 1987

În jurnalul „Crai nou” din 7/VI 2010 citeam despre beatificarea preotului martir Jerzego Popielușkki și într-un fel mă bucuram că polonezii nu l-au uitat. De altfel, Nicolae Iorga spunea că „cine uită nu merită”. Am simțit ca pe o datorie să relatez cele de mai jos: acest preot, personalitate esențială în sindicatul polonez „Solidaritatea”, asasinat în 1984 de poliția politică poloneză, a fost recent beatificat la Varșovia.

 

La ceremonie au participat circa 150.000 credincioși și 100 de preoți și trimisul actualului Papă, Benedict al XVI-lea. A participat mama preotului martir și liderul sindicatului Solidaritatea și ulterior președinte al Poloniei, Lech Walesa. Slujbele preotului martir Jerzego Popielușkki „pentru patrie” din parohia Sf. Stanislas din Varșovia au înfuriat conducerea comunistă a Poloniei, încât la 19 octombrie 1984 l-au răpit și torturat până la moarte, aruncându-i cadavrul în apele fluviului Vistula, la 120 km nord de Varșovia. Cei trei autori direcți ai crimei au fost condamnați în 1985 la mulți ani de închisoare dar nu și „cei de sus”, care au comandat asasinatul. În decembrie 1987, în drum spre München prin Varșovia, Krakowia și Berlin, mi-am propus ca în prima escală poloneză să vizitez biserica preotului martir Jerzego Popielușkki la periferia capitalei poloneze. Eram de unul singur. A fost destul să întreb pe un polonez oarecare într-o stație de tramvai din centrul orașului și-am aflat cu ce mijloc de transport ajung la biserica preotului-erou, victimă a atrocităților securității poloneze instruită la școala KGB-ului sovietic. După o jumătate de oră mă aflam în fața unei bisericuțe de cartier. În curte, multe coroane sprijinite de gardul de împrejmuire a monumentului, frecventat de multă lume de pretutindeni în ciuda opreliștilor. Eșarfele precizau numele voievodatului din care proveneau omagiile iar pereții erau înțesați de afișe, postere și fotomontaje. În curte, în dreapta, am remarcat ușor mormântul preotului Jerzego Popielușkki, cel care a îndurat torturi inimaginabile pentru vina de a se fi comportat ca un mare patriot polonez; știa ce-l așteaptă, dar n-a încetat să însuflețească mulțimile. De la o distinsă doamnă care se comporta „ca de-a casei” am obținut nu numai informații, dar și fotografia Papei Ioan Paul al II-lea, rugându-se la mormântul preotului martir, Papa însuși un erou al luptei anticomuniste a polonezilor, nu o dată îndemnând poporul polonez spre rezistența anticomunistă și antisovietică; la unul din acele mitinguri, liderul comunist Wladislaw Gomulka elogia comunismul, iar în piața vecină vorbea șeful bisericii catolice. Am primit și o fotografie a preotului martir adresându-se compatrioților și multe alte documente. Fotografia cu imaginea Papei Ioan Paul al II-lea, primul prelat din blocul comunist ales șef al puternicei Biserici Catolice, are pe revers două fragmente din alocuțiunea Papei și a Primatului Bisericii Poloniei pe care le voi rezuma într-o traducere aproximativă: „Așa cum Evanghelia Sfântă are astăzi forța sa fiindcă adevărul Domnului trăiește veșnic, așa și oamenii divini îl aduc la noi prin jertfa lor; sfințenia oamenilor nu e ruptă de viața noastră și sfinții au provenit din viața pământească, ei au slujit eroii lui Dumnezeu, Bisericii, poporului și patriei într-un mod pilduitor, iar Dumnezeu îi cheamă din iubirea Sa atunci când trebuie să facă față vreunei nenorociri omenești, ceea ce amintește de cuvântul și voia lui Dumnezeu care este veșnic”. Primatul Poloniei, Kardynal Wyszynski „Mărturia sacrificiului celor care pentru credință și principiile vieții creștinești au acceptat suferința și chinul precum au îndurat curajoși moartea de la începuturi, pentru veacuri, au adăugat Bisericii putere spirituală și forță. Cu dreptate deci spune Sf. Augustin – Ca și cum cu sămânța sângelui este săturat pământul de martiri, din această sămânță a răsărit secerișul Bisericii; mult mai mult îl fac cunoscut pe Hristos cei morți decât cei vii. Tace limba lor dar răsună faptele lor. Sunt motive alese ca aceste cuvinte să fie în prezent adresate Bisericii din Polonia și memoriei preotului martir Jerzego Popielușkki”. Papa Ioan Paul al II-lea Preotul Jerzego Popielușkki, la vârsta de 37 de ani, a fost arestat, torturat și aruncat în Vistula cu picioarele legate în sârmă ghimpată în 1984. A murit eroic după ce ani în șir a vorbit polonezilor cu vehemență anticomunistă și antisovietică deși era conștient de ceea ce îl poate aștepta. Am părăsit acea biserică-memorial, nu mai mare ca o bisericuță sătească de la noi, după ce mi-am lăsat impresiile într-o carte de onoare pe care distinsa doamnă mi-a pus-o în față. Era în decembrie 1987 și pe strada Florianska din Krakowia, unde eram după încă două zile, scăldată în lumină, se simțea apropierea sărbătorilor de iarnă și mă gândeam cu amărăciune la întunecimile de la noi acasă, de care parcă am uitat. Emoționat și înflăcărat cum eram, am scris ce-am simțit și nimeni în anii care-au urmat nu m-a luat la rost, ori n-a citit nimeni acele rânduri iar dacă le-a citit cineva, a fost atunci de acord cu cele scrise de mine și semnate citeț ca nume și domiciliu. Dr. IOAN IEȚCU, doctor în științe medicale, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România Notă: Comunicare prezentată la ediția a XII-a (Suceava, 2010) a Zilelor Culturii Polone, în cadrul simpozionului „Polonia și România – legături istorice și culturale”