Ofensiva unei erori

Nu sunt foarte rare cazurile în care corectitudinea lingvis-tică rămâne o grijă în seama dicționarelor, uzul general ignorând cerințele academice. Că noi, ca persoane, preluăm „de-a gata”, în forma frecvent auzită, deși eronată, un termen e de înțeles și, în bună măsură, scuzabil. Când însă o instituție nu-și verifică și nu-și pune de acord terminologia specifică domeniului reprezentat cu norma stabilită de specialiști, ea își asumă riscul de a promova eroarea.

 

Un astfel de fenomen este ilustrat de un cuvânt reîmpă-mântenit la noi odată cu instituția prefectului și cu revenirea la anumite structuri administrative care funcționaseră înainte de război. Dacă substantivele prefect (din lat. praefectus, germ. Präfect, fr. préfet) sau prefectură (din lat. praefectura, fr. préfecture) nu creează probleme de pronunție sau grafie, un adjectiv înrudit cu acestea a ajuns să se impună într-o variantă despre care dicționarele, fără excepție, indică (implicit, atestând ca unică formă admisă o altă versiune) că este greșită: *prefectural. Pentru ceva „care ține de prefect sau de prefectură; referitor la prefectură”, DEX, NDULR sau DOOM2 nu înregistrează decât forma prefectoral. Așadar, în locul lui u, preluat din prefectură, un o, ca în limba franceză, de unde cuvântul este împrumutat (préfectoral). Vorbitorii (inclusiv publiciști), într-o covârșitoare majoritate, au considerat că adjectivul este derivat din prefectură, folosindu-l firesc, fără a se complica în dileme lingvistice. La fel, dar mai puțin scuzabil, au procedat și unii realizatori ai textelor de pe site-urile prefecturilor. Încât, cu contribuția lor preponderentă, pe internet, față de cele numai circa 360 de apariții ale formei corecte, prefectoral, sunt atestate aproape 35000 de prezențe ale versiunii eronate, prefectural. Dacă dăm crezare datelor oferite de același instrument electronic de căutare (Google), doar pe la Argeș, Covasna, Dâmbovița, Harghita, Vrancea și Mureș avem câte un colegiu sau corp prefectoral, în rest preferințele îndreptându-se către colegiul, oficiul etc. prefectural. În presă, ziarele județene și regionale îl privilegiază, de asemenea, pe prefectural, publicațiile centrale având mai rar în atenție teme care ar prilejui folosirea uneia dintre cele două variante. Când totuși se ocupă de astfel de subiecte, preferința pare să încline tot spre forma greșită: „la ședința Colegiului Prefectural al Municipiului București” (formulare identică în „România liberă”, ediția on-line, și „Evenimentul zilei”, ambele din 17 decembrie 2008). Pe lângă colegiu sau corp, adjectivul nostru mai apare aso-ciat cu oficiu – , sistem – , la nivel – , consiliu – , fotoliu – etc. Fără a încuraja eroarea, ne permitem, în final, un pronostic: date fiind „scorul” actual favorabil formei greșite (raport de aproape 100/1) și posibilitatea de a explica răspândirea celei cu u ca adjectiv derivat din prefectură, în cele din urmă și norma ar putea ceda, acceptând ambele variante. În plus, ar putea influența în același sens autoritatea administrativă a prefecturilor exercitată (implicit) ca autoritate… lingvistică.