Orice cal devine gloabă…

Într-o săptămână, Maia Morgenstern va fi iar pe scândură, la Suceava! Mai mare dragu’! Să fii de dimensiuni planetare, magnifice, și să nu ți se pară greu defel (ba, dimpotrivă) să vii și să joci, cu atâta bucuroasă plăcere, într-un târg, până la urmă, precum Suceava. Și dacă Maiei nu-i e greu să vie taman de unde vine, pare frumușel ridicol, caraghios, că tu, amice, spectator ca la teatru, nu poți veni de la câțiva metri până la Casa de Cultură. Vineri ce vine… Și caii se împușcă! Bravos! Acolo este țara…

 

> Iar peste alte câteva zile (săptămâni, poate), tot la Suceava vom avea, de ce nu, Dan Puric. În lansare de carte (Cine suntem) și, poate, niscai spectacol și cu dânsul, da-că tot e omul acesta genial și polivalent înzestrat, taman artist al Naționalului Bucu-rești. Cele două nume pomenite, numai până aci, și fac, uneori, mai mult decât toată cultura (și culturnicii ei) din țărișoara noastră dragă! Ăă… Încolo, și mai la vale, vorba lui Dan… Țara noastră aur poartă… Gândiți-vă la visul lui Take Ionescu, ministrul de externe. Avea 9 ani și se gândea la „România anului 3000”. Întrebați-i pe ăștia care ne conduc zi: la ce visează acum? Visul lor este ca, până astăzi la ora 6, să mai fure ceva. Președinta Indiei a spus: „Avem aur, suntem bogați”. „Care este aurul?”, a fost întrebată. „Tineretul nostru!” Tineret, mândria țării. Tineretul nostru este aur. Noi îl distrugem… Să vedeți ce construcții uriașe pot să iasă din mentalul unui tânăr de 16 ani, de 18 ani, ca să-i educe pe birocrații de la Bruxelles, sau chiar din tineretul de la Bruxelles, din tineretul occidental, când se vor întâlni într-adevăr duh în duh. Deși vor vorbi alte limbi, duhul creștin îi va uni. Să vedeți ce construcție extraor-dinară!… Până atunci, Comunitatea Euro-peană n-are cum să fie o comunitate, este doar un agregat de interese politice și economice. Fane, corectitudinea politică și Guță. Această omogenizare, care vine de dincolo, în virtutea așa-zisei corectitudini politice, este un tăvălug imens, este peste ceea ce a făcut Academia „Ștefan Gheorghiu”… A fost, de pildă, emisiunea aceea schizofrenică de la televiziunea română: ”Cel mai român dintre români”, în care, pe burtieră, lângă Mihai Eminescu, apărea Guță. N-am nimic cu Guță. El este, într-un paralelism valoric, în partea cealaltă, n-are ce căuta în cultură. Brâncuși, Vasile… M-ați înțeles? Acest amestec, această ciorbă, este o nouă ignoranță în care noi suntem plasați, fără să avem repere. Sens & nonsens. Sensul vieții creștinului pușcăriaș era învierea, sensul vieții „omului modern” este longevitatea, prelungită până la absurd. Aceste sensuri ale creștinismului și ale omului mileniului al treilea nu se vor întâlni niciodată. Căci omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost înlocuit de omul mumificat de drepturi. Unii vor să se mântuiască de lume, dar creștinul îl roagă pe Dumnezeu să mântuiască lumea. Creștinii se-nchină la crucea lui Iisus, ceilalți, la crucea tâlharului din stânga. Iar această umanitate parcată pe stânga este cauza sensului pierdut de astăzi. Darwin l-a smuls pe om din brațele maimuței. Comunismul l-a smuls din brațele maimuței și l-a pus în brațele Partidului, adică al unei abstracțiuni. Globalizarea n-a făcut decât să-l împingă de aici în neant. Kanietz. End-ul… În cântecel din Maramu, uu… Draga maichii, după tine, Îmi pare și rău și bine… Sâmbătă de dimineață M-o cătat Moartea prin casă, M-o cătat și m-o aflat. Eu de moarte m-am rugat Să mă lase un ceas Că mai am și eu necaz. Și mai am vo tri copii Și-o mie de datorii. Și dacă le-oi împăca Vino, moarte, și mă ia. Că eu lumea mi-am urât, Mi-e dor numai de Mormânt…