Vinerea Patimilor

Universului familiei, înscris în întregul univers al existenței, îi dă omului, în această zi din Săptămâna Patimilor, speranța unei înnoiri, a renașterii trupești și spiritualizate pentru ca fiecare să intre curat și purificat în sărbătoarea Paștelui și perfect sănătos în anotimpul de intensă activitate fizică.

 

Această ultimă zi de vineri din Postul Mare este cunos-cută sub mai multe denumiri: Vinerea Seacă, Vinerea cea Mare, deoarece cade în Săptă-mâna Mare și intră în ciclul celor 12 Vineri de peste an; Vinerea Patimilor, fiindcă Iisus a fost răstignit într-o zi de vineri; Vinerea Paștelui dat fiind că precede marea sărbătoare a Învierii Domnului (Paștile). În calendarul popular, au fost instituite pentru această zi acte de purificare săvârșite spre binele fiecăruia. Acum, gesturile, cuvântul și faptele sunt un summum al unui exercițiu de implicare a sacrului în existența cotidiană, iar riturile sunt însuflețite mai pregnant de o energie divină, care se manifestă în întregul spațiu. Este momentul când sacrul se îmbină fericit cu profanul, când se priveghează trupul neînsuflețit a lui Hristos, simbolizat de Aerul scos din altarul bisericii și așezat în mijlocul acestui spațiu sacru. Vinerea Patimilor este o zi a purificării, când se ține post negru, se fac băi de curățire ritualică a trupului, dar sunt impuse și severe interdicții de muncă: nu se toarce, nu se țese, nu se umple borș, nu se seamănă nimic în câmp, ziua fiind ținută pentru sănătatea omului și pentru ferirea de dușmani. Înainte vreme, în Vinerea Patimilor oamenii obișnuiau să se scalde în râuri pentru a se curăța de boli și de alte rele. În timpul scăldatului ritual, care se făcea de obicei înainte de răsăritul soarelui, se rosteau anumite cuvinte ce aveau o încărcătură energetică aparte: „…cum este această Vinere Seacă, așa să sece bolile mele și răul din preajmă”; apoi fiecare se cufunda în apă de trei ori. În dimineața acestei zile, cei bolnavi de gușă sau cu alte inflamații la gât se duceau pe imașul satului, unde căutau un os cu care atingeau locul vătămat, zicând: „Vinere Seacă, gușă seacă” sau „Vinere Seacă, bolfă seacă”, sau oamenii se duceau în luncă și rodeau ramurile de arin negru, pentru prevenirea anumitor afecțiuni. Bolnavii de ochi se spălau cu apă neîncepută luată din albia unui râu. Împotriva șobolanilor, șerpilor, insectelor, se practica înconjurarea caselor și livezilor de trei ori, totul fiind afumat cu tămâie și cu o cârpă albă, aprinsă. În unele sate (Bosanci, Horodniceni, Lămășeni, Slatina, Mălini, Brodina), în dimineața aceste zile, fetele se urcau în clopotnițele bisericilor și trăgeau clopotele, în speranța că va crește cânepa mare. Mai era și obiceiul ca, imediat după trezirea din somn, fiecare membru al familiei să calce pe o unealtă de fier pentru a fi feriți pe durata întregului an de lovituri, fierul transmițând cu această ocazie și o stare de energie și o sănătatea aparte. Seara, după slujba Prohodului, cei care se întorceau de la biserică cu lumânarea aprinsă, înconjurau casele de trei ori făcând semnul crucii cu lumânarea pe fiecare perete, asigurându-se astfel contra trăsnetelor din timpul verii. În fiecare primăvară, în Vinerea Patimilor ne împărtășim prin trupul lui Iisus, când pacea iradiată de El coboară din nou peste oameni, iertându-le păcatele, patimile rele, totul săvârșindu-se pe calea durerii și jertfei celui care a luat asupra sa tot răul de pe pământ, pentru ca noi, oamenii, să fim iertați și să ne reculegem într-o pioșenie desăvârșită.