Din calendarul popular

Calendarele bătrânilor

În Ajunul Anului Nou, toate manifestările, începând cu urăturile, jocurile cu măști și completate cu practicile magice de divinație din noaptea dintre ani presupuneau, în societatea tradițională, o racordare a ființei umane la sfera arhetipurilor culturale străvechi.

 

Trecerea pragului de îmbătrânire a anului și de moarte a Anului Vechi, prin nașterea noului an, aducea și înmugurirea speranțelor în ceva mai bun, odată cu creșterea puterii soarelui binefăcător (după solstițiul de iarnă), când omul începea să citească și să întrevadă timpul viitor.
Dintr-un strat cultural arhaic a decurs și întocmirea, de către bătrânii satelor, a calendarelor empirice. Până în anii din urmă, bătrânii încă mai obișnuiau să facă fel de fel de prognozări pentru viitoarea recoltă, precum și pentru starea vremii. Este vorba despre calendarele din pâine, din cărbuni și cele din coji de ceapă.
Prin calendarul de pâine se făcea o apreciere a rodului din anul viitor. Pentru aceasta, către miezul nopții de An Nou, bătrânii, nestingheriți de nimeni, se postau în fața vetrei de foc și ungea cuțitul metalic cu suc de ceapă, după care îl înfigeau într-o bucată de pâine, odată cu rostirea de „Doamne ajută”. Aprecierea rodului culturilor se făcea observând ce nuanță cromatică căpăta lama cuțitului după sau în procesul de oxidare: dacă lama se roșea, era semn pentru o recoltă bună la cultura grâului; dacă se albăstrea, cultura porumbului se anunța a fi deosebită, iar de era brun-cenușie, se anticipa un an benefic pentru cartofi.
Calendarul din cărbuni, care erau luați aprinși din foc, era o practică magică de anticipație tot pentru prognozarea culturilor de orice fel. Pentru acesta, bătrânii luau câțiva cărbuni de aceeași esență lemnoasă, egali ca mărime, apoi aceștia se înșirau pe vatră, totodată fiind repartizate culturile respective, fiecare cărbune însemnând o cultură: grâu, orz, secară, cartofi etc. După arderea completă a cărbunilor, culturile erau apreciate în funcție de cantitatea de cenușă rezultată: pentru cărbunele din a cărui ardere completă rezulta cenușă mai multă, în primăvară, cultura corespunzătoare avea să fie semănată mai mult.
Dar bătrânii, profitând de magia nopții de Anul Nou, întocmeau și calendare din foi de ceapă, prin care se prognoza timpul din anul viitor, mai precis care lună avea să fie ploioasă și în care va domina seceta. Pentru acesta, ei așezau tot în fața vetrei (care în acel moment redevenea un adevărat altar casnic înscris pe axa verticală de legătură cu cerul), 12 foi de ceapă, în scobitura cărora puneau cantități egale de sare. Fiecare coajă primea câte un nume al unei luni din an: ianuarie, februarie, martie, aprilie… etc., foile fiind etalate în ordinea firească a lunilor din calendar. Amintim că aceste foi de ceapă erau așezate în vatră sau pe pervazul unei ferestre. În dimineața zilei de 1 Ianuarie, bătrânii observau starea cojilor și, în funcție de modul în care se topise sarea din fiecare, se aprecia cantitatea precipitațiilor din fiecare lună.
Prin totalitatea practicilor magice și a celorlalte ceremonii, Anul Nou devenea, în societatea de demult apusă, un fel de corolar al tuturor manifestărilor ceremoniale de peste an, un arc al împlinirilor și speranțelor omului de rând.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: