Politrucii, ca paranoici…

> După ceva anișori, amicul Silea de la Frasin, poet de certă înzestrare, ne scrie câteva triste rânduri-rânduri. Că obosit psihic, e pe deasupra supus – citez – hărțuielilor zilnice și nocturne ale unor persoane din Frasin… care în toată noaptea mă somează, mă amenință cu moartea, cu tăierea capului, că mă des-pică, că mă bagă la închisoare etc. Regretăm, regretăm, prietene Gheorghe. Da’ nu le oferi prilej de harță răulenilor, ocolește-i (nu merită efortul tău) și, mai ales: scrie! Și mai trimite-ne! Ziarul nostru, chiar dacă din an în Paști, te-a publicat, totuși, de-atâtea ori… Încolo?! Viața este așa, mai parșivă, ca să citez dintr-un f. drag clasic. Și… șii… trăiește, pătimește și-ai s-auzi cum iarba…

 

> Că to suntem în zonă, cumvașilea… Primesc pe birou o revistuță, de bună inspirație și respirație națională, suplă și full de satiră & humor. Și aduc iute mulțam dlui Emil Ianuș – horodniceanul, meseriaș de elită și aducat, cum zic moșnegii, de calibru. Și nu mă stăpânesc, iată, până nu reproduc și eu acilea rondelul poznit de pe coperta de pornire. Iscălit, desigur, de monseur Milică: Ion și-a dezbrăcat bundița, / Smaranda și-a lăsat cojocul, / Căci vara nu te joci cu focul, / C-ar scoate prea mult fum căpi-ța…// Fiind convinși c-acesta-i locul / ca să-și mai stâmpere arșița, / Ion și-a dezbrăcat bundița, / Smaranda și-a lă-sat cojocul…// În floare-i toată poienița / Și teiul a-nflorit, și socul, / și cum în toate-i busuiocul, / iar jos pe iarbă-i Smărăndița. / Ion și-a dezbrăcat bundița… Ai ’reacu, piși-cheri! Despuiați și fierbin-ciori-ciori! Ca oltencele… > Citesc la o cărțulie de extrac-ție orientală. Și zău că-mi place ce se povestește pe-a-colo, pe-acilea. Rezum. Și pornesc: Mintea este divizată în două părți; cea stângă și cea dreaptă; și cele două func-ționeză diametral opus una alteia. Partea stângă a minții este analitică și partea dreaptă a minții este intuitivă. Partea stângă a minții este masculină (matematică, logică, silogistică). Partea dreaptă a minții este feminină (poetică, artistică, estetică, mistică). Și ambele minți trăiesc în lumi diferite, existând doar o punte f. mică între ele, doar o mică legătură… Acu, ce e nostim e că și cu… nările ședem similar. Adicătelea, respirația noastră se schimbă. Timp de circa 40 de minute, tu respiri printr-o nară și apoi timp de alte 40 de minute respiri pe cealaltă na-ră. Când lucrează nara stângă, va funcționa partea dreaptă a creierului. Când lucrează nara dreaptă, va funcționa partea stângă a creierului. Acesta este un fel de mecanism intern, care face ca o emisferă să funcționeze numai 40 de minute și apoi să se poată odih-ni. Cumva, omul a înțeles, chiar fără să-și poată explica, faptul că după fiecare 40 de minute trebuie să-ți schimbi activitatea; de aceea, în școli, colegii, universități…, progra-mul se schimbă după 40 de minute. O parte a minții a obo-sit. 40 de minute par să fie li-mita ultimă; atunci ea are nevoie de odihnă… OSHO. Ăl mai ilustru filosof indic. Și noi! Și noi… > Aa, doar încă ceva și gata: La Editura lui Gabi Liiceanu, a apărut Tea-tru X de Eugene Ionescu, aca-demicianul de la Slatina. În volum, două piese. Prima din-tre ele a avut premiera când am terminat eu liceul, la Ște-fan, în 1972, și este o rescriere în cheie grotescă a tragediei lui Macbeth. Ideea mi-a fost dată de cartea lui Jan Kott – Shakes-peare, contemporanul nostru. Am făcut-o ca să arăt că orice om politic e un paranoic și că orice politică duce la crimă. Cea de-a două piesă a fost scrisă în 1973 și pune problema răului în lume. Cu această piesă cred că am introdus în teatrul modern acest lucru destul de dificil: monologul lung… Și noi credem! Că politrucii îs niște eroi paranoi! Și orișice politică (politica… ca curvă!) e aproapelea de crimă. Și pedeapsă?! Hîî!? (Dumi)