Decedați „somați“ să-și plătească taxa radio-Tv

Taxa radio-tv, care, la un moment dat (imediat după instituirea ei), a dat mare bătaie de cap unor cetățeni, continuă să creeze necazuri. După mintea unora, acolo unde există un contor pentru măsurarea consumului de energie electrică trebuie, neapărat, să existe și un aparat de radio și un televizor (cel puțin așa s-a gândit inițial, ulterior instituindu-se formula pentru a scăpa de o plată necuvenită). Mort sau viu, orb ori văzător, ai beneficiat de energie electrică, plătești televizorul, că Societatea Română de Radio și cea publică de televiziune au nevoie de bani (și) din buzunarul amărășteanului de rând. Anul trecut, după cum a consemnat presa centrală, unii angajați din cadrul primei instituții au primit premii de până la 500 milioane de lei de persoană. Scopul scuză mijloacele…

 

Stelian Burdujoc, Dumnezeu să-l ierte, alintat de săteni Stelică, din satul Poiana, comuna Zvoriștea, a decedat la 24 ianuarie 2004. Era un om onest, cu o casă modestă, undeva, spre marginea satului. După ce răposatul a fost în-mormântat creștinește, căsuța i-a rămas nelocuită, cei doi copii ai săi fiind plecați prin lume. Nu a rămas avere, doar un petic de pământ și cei 4 pereți ai clădirii unde Stelică și ai lui au petrecut o parte din viață. Copiii, după ce și-au în-mormântat tatăl, nu au mai avut vreme să împartă ceea ce a rămas. Nu s-a făcut partajul (de fapt, nici nu prea era ce împărți), dar căsuța a rămas ca un simbol al familiei, ca un cuib în care, probabil, unul dintre fii (sau, poate, unul dintre nepoți) se va întoarce. Un frate mai mare, gospodar de felul său, acum pensionar, trece, uneori, pe la modesta locuință. Nefiind nimeni acasă, de cele mai multe ori, consumul de energie electrică este zero. Cu toate acestea, chiar dacă Stelică este decedat, cum spuneam, de doi ani, după cum ne scrie fratele său, Petru, „în fiecare lună, pe nu-mele său vine somație de la fosta «Electrica» să plătească taxa radio-tv. Mai mult ca atât, am fost amenințați că ni se taie curentul electric, dacă nu achităm taxa respectivă”. Disciplinat, așa cum l-a obișnuit viața de militar și știind bine că fratele său zace în mormânt și nu mai privește la televizor, domnul Petru a depus la sediul celor ce-l so-mau pe Stelică să achite taxa pentru radio-tv mai multe documente, inclusiv copie după certificatul de deces, cerând ca mortul să fie scutit de așa ceva. Cu toate acestea, până spre sfârșitul anului trecut situația încă nu era rezolvată. Poate de-acum. Oricare ar fi însă verdictul, un lucru este esențial: în județul nostru există și alte asemenea cazuri. La Râșca, de pildă, în satul Buda, un fost vrednic gospodar, P.T., deși își doarme somnul de veci de câțiva ani, este somat, lună de lună, să plătească taxa radio-tv. Cu siguranță că pentru asemenea situații există o cale de rezolvare. Domnul ing. Vasile Ilie, director în cadrul Societății E.ON Moldova S.A., ne-a explicat că unul dintre urmașii răposaților, dacă nu s-a făcut partajul și nu a devenit nimeni proprietar pe casă, trebuie să depună o declarație pe proprie răspundere, ceea ce va lămuri lucrurile. Oamenii nu știu însă cum să procedeze și trebuie informați. Având în vedere că fosta „Electrica” s-a privatizat, iar firma germană „E.ON” este cunoscută prin seriozitate și fermitate în luare unor decizii, nutrim speranța că morții din județul nostru nu vor mai fi „treziți” să-și plătească taxa pentru aparatele de radio și televizoare pe care, acolo, sub pământ, este greu de crezut, că le mai folosesc…