Cavalerul de la Bucovina

Le spuneam deunăzi elevilor mei că un anume personaj camilpetrescian moare din supremă generozitate. Aminteam tot atunci despre Roland, cavalerul care, în ciuda trădării aproapelui, continuă să lupte pentru regele său, până ce piere… Astfel îmi apare acum, la 10 ani de la ultima și îndurerata noastră întâlnire, Profesorul meu de literatură, Mihail Iordache. Un cavaler medieval, intrat să lupte, prin forța destinului, fără sabie de foc rotitoare, sub steagul fără de prihană al Cuvântului… Venit de la Sud, dinspre Buzăul copilăriei mele, a dăruit Sucevei și Bucovinei întregi izbânzile risipirii sale: trudă cotidiană la catedră, studiu nemăsurat în bibliotecă, eleganța vorbei de duh la cenaclu, splendoarea întâmpinării semenilor în reviste…

 

Cu țigara-i nelipsită, Cavalerul recita din Cărtărescu, intuia jocuri superioare la Topârceanu, sălta în conștiințe pe Maniu, aducea prea aproape de inimă pe Mira lui Blaga… Apoi, dragii de ei, poeții Sucevei… Câtă intuiție a valorii, atâta cucerire a cititorilor: despre poeți a scris ca și când ar fi locuit plenar lângă ochiul lor supravazător. A și înfierat: pe cel neavenit, pe cel leneș, pe mitocan, pe cel care minte cu seninătatea slugii celei hoațe. I-a alungat cu sprânceana ridicată și cu vocea tare pe scriitorași, pe cei care purtau cu fală, ca pe o podoabă, mărunțenia gândului și a faptei. Aceștia, și alții, i-au întins… vitejește capcane. A trecut peste ele cu greu, măcinându-și trupul de muntean viguros, până la clipa cea repede… Omului cu har îi e dat să izbândească. Generos precum Roland, Profesorul meu de literatură învinge, de dincolo, și astăzi. Numele său pune pecetea valorii peste Concursul Național de Critică Literară pentru Liceeni. La 10 ani de la despărțire, Cavalerul se întoarce să slujească iar Cuvântul… Prof. GHEORGHE CÎRSTIAN