La oameni noi…

Motto: Tutunul dăunează grav sănătății – Directiva Consiliului CE 89/622/CCE …dări noi. Neîmplinind însă la minut visarea cea de tot utopică a coaliției oranj (ca-n Rromânia să fie bine și tot rromânul să prospere, nu mai târziu de nouă luni!), Ionuț Făt-Frumos fu făr’ de milă au îndurare mătrășit din șaua ghijoagii celei uricioase de se cheamă finansă publică, ce grabnic o încălecă ilustrul, deși de puțină notorietate (asta da contradictio in adjecto) Sebastian Vlădescu (“Sebi” pour les intimes!), și el tot din strategica rezervă prezidențială de copii-minune. Preluând din zbor ideea cotroceană a “taxei pe viciu”, noul finanțist-șef numai că a început incantațiile, menite a aduce nu ploaie (ajungă-ne pe-un veac de-acum încolo, Doamne, iartă-ne!), ci șuvoaie și pârâiașe, plăcute la auz și vedere, căci susurând ne-spus de mângâios ROL/RON, ROL/RON…, în butoiul Danaidelor de se cheamă buget încă neconsolidat.

 

Nu din bruscă solidaritate cu masele largi de fumători, fiți siguri, ieși la interval conu’ Mișu Tănăsescu, și el bună vreme mai mare peste visterie: după a dumnealui socoată, prețul de referință al miticei (căci de negăsit) “Carpați fără” va sări undeva la 2,5-2,7 lei noi, iar la papiroasele “cu dop” se anvizajează prețuri europene egal 4-5 euro ca nimica, de te ia cu frig pe șira spinării și-ți vine să dai acatiste pentru contrabandiști, de-ai noștri sau megieși, fără osebire. Cu șnapsul cam tot așa devine chestia, reluând noi, la nici o sută de ani de la adoptare (Anno Domini 1919), Amendamentul 18 din Constituția Americană. Acela cu prohibiția, stimați beutori, de nu stârpi nici pe departe bețivăneala, ci mai mult o întări. Produse ea, în schimb, prohibiția, inubliabile figuri culturale precum Al Capone sau Dillinger și creionă în chip inconfundabil profilul spiritual al urbei Chicago mai abitir decât aveau s-o facă Saul Bellow și Mircea Eliade, hăt mai încolo. Și pariez un leu nou contra una sută veche din colecție că prolifera-vor, într-un ritm chiar de tot amețitor, povernele și distileriile clandestine, dimpreună cu producția subterană și artizanală de cazane și alambicuri. Ca simplu (și consecvent băutor) ce-aș mai putea adăuga decât: fiecare cu norocul lui și Bachus pentru toți! Hai, Sănătate! (că acolo se vor duce, chipurile, bănișorii de pe urma impunerii “apei de foc” și a “ierbii dracului”. Așa să fie, și să nu-și uite domnii guvernanți vorba, cum s-a întâmplat – și nu o dată. Treaba cu errare și perseverare!). Un înrăit fumător (și nu numai), adică al Dv. VIOREL DÂRJA