Erudiție și sacrificii, împotriva uitării

La 1 octombrie 2005, cunoscutul om de cultură sucevean EUGEN DIMITRIU a împlinit 82 de ani. Să (ne) amintim… Copilăria și adolescența și le-a trăit în orașul Fălticeni, unde părinții săi erau funcționari. Tot aici a absolvit cursurile prestigiosului liceu „Nicu Gane”, unde a avut profesori cu o deosebită chemare pedagogică: Aurel George Stino, Vasile Ciurea, E. Ar. Zaharia, Dan Protopopescu, Ion Mazere ș.a., profesori care i-au marcat temeinica pregătire intelectuală. A urmat, apoi, cursurile Facultății de Drept de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași… Activitatea dlui Eugen Dimitriu începe să se contureze în orașul copilăriei sale, ca traducător de texte științifice la o prestigioasă instituție de cercetări. O a doua etapă constă în organizarea Galeriei oamenilor de seamă, în casa fraților Vasile și Horia Lovinescu, de pe Str. Sucevei.

 

Această frumoasă și bogată „Galerie” putem spune că a fost opera lui Eugen Dimitriu. De altfel, în casa Lovineștilor, dl Eugen Dimitriu s-a simțit ca într-un adevărat „paradis al culturii”, din care, totuși, a trebuit să plece, așa cum mi-a mărturisit de mai multe ori. A fost nevoie ca o scurtă perioadă de timp să locuiască aici pentru a proteja tezaurul adunat cu multă trudă în de-plasările făcute în țară. Părăsind orașul unde a învățat și a avut primele responsabilități, timp de 13 ani, obositoarea muncă de traducător din mai multe limbi zdruncinându-i sănătatea, nu i-a rămas decât să se îndrepte spre orașul Suceava, unde-și avea domiciliul. Soarta, însă, i-a rezervat și aici sur-priza să continue aceeași muncă extrem de solicitantă de traducător, pentru ca, după o perioadă de timp, să i se încredințeze funcția de șef al Fondului documentar „Simion Florea Marian”, fond care există în casa memorială a marelui folclorist bucovinean. De-abia aici i s-a îndeplinit dorința de a lucra în domeniul pentru care avea o irezistibilă chemare. Rezultatul muncii sale, în acest domeniu, a fost mult apreciat de personalități din zonă și din țară. A făcut parte din colegiul de redacție al publicației „Pagini bucovinene”, unde a preluat munca de secretariat, din anul 1986 și până în anul 1989, când apariția publicației a fost sistată. În 1990 a fost ales membru în Comitetul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, iar din 1993 este redactor al revistei ȚARA FAGILOR, a acestei societăți. A colaborat și colaborează la mai multe publicații, dintre care amintim: „Zori noi”, „Crai nou”, „Monitorul de Suceava”, „Obiectiv”, „Septentrion”, „România literară” ș.a. Cele peste 400 de articole și studii publicate despre Bucovina și Fălticeni (inclusiv zona acestui oraș) confirmă pe deplin potențialul spiritual al dlui Eugen Dimitriu, sugerând dimensiunile bogatei averi culturale acumulate. Eugen Dimitriu este coautor la următoarele volume: ȘTIINȚA ÎN BUCOVINA, vol. II (1983) și vol. III (1984), în colaborare cu prof. Petru Froicu și I. Pînzar; PAGINI BUCOVINE-NE – 1982-1989, indice bibliografic, vol. I, în colaborare cu prof. Petru Froicu și N. Mos-caliuc; SIMION FLOREA MARIAN și cores-pondenții săi (1991); SIMION FLOREA MA-RIAN în amintiri, mărturii și evocări (1997). Munca asiduă de cercetare a lui Eugen Dimitriu este încununată de publicarea a trei volume ce-i poartă semnătura. > LOVINEȘTII, Editura Spiru Haret – Casa Corpului Didactic din Iași, 2001. În cuvântul autorului se arată: „Elev într-a doua la «Nicu Gane», l-am întâlnit zilnic pe Horia, viitorul dramaturg, care frecventa ultima clasă. Îi vedeam de asemenea pe stradă părinții, pe Vasile Lovinescu… Trăiam într-un oraș al muzeelor…”. > ORAȘUL MUZELOR, Editura „Bucovina istorică”, Suceava, 2002, cu o prefață de acad. Constantin Ciopraga, care scrie: „Dacă Eugen Dimitriu nu s-ar fi hotărât să identifice casă cu casă, să cerceteze istoricește stradă de stradă, multe dintre aceste mărturii, acum fixate scriptic, ar fi intrat în uitare… Orașul Muzelor este un muzeu pitoresc”. La rândul său, pro-fesorul Clement Antonovici se exprimă astfel: „Cine a văzut Galeria oamenilor de seamă din Fălticeni, cine a citit articolele lui E. Dimitriu sau cărțile sale – își dă seama că ȚARA DE SUS a Moldovei este o TOSCANĂ A ROMÂNIEI, iar Fălticeniul este o FLORENȚĂ a Moldovei”. (Țara Fagilor nr. 3 [40] 2002) > CAZABANII – O CRONICĂ DE FAMILIE. A treia carte a lui Eugen Dimitriu a fost editată cu sprijinul Ministerului de Externe Francez și al Ambasadei Franței în România, la tipografia Monitorului Oficial (2004). Lucrarea este prefațată de scriitorul Constantin Severin, care arată: „Realizarea cărții cu acest titlu a stat multă vreme sub semnul incertitudinii. Autorul fălticenean, pasionat cercetător al trecutului dintr-o zonă restrânsă geografic, dar cu o bogată încărcătură spirituală, știa că așezarea din nord – raportată la populație – este prima pe țară ca număr de personalități din același loc, înaintea unor centre de veche tradiție, ca București și Iași”. Eugen Dimitriu este membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, al Uniunii Scriitorilor din România și Cetățean de onoare al municipiului Fălticeni. Volumele sale (ca și celelalte contribuții erudite, pentru care și-a sacrificat sănătatea) au fost primite cu interes și apreciate de publicul cititor. S-au bucurat de atenția multor personalități, dintre care amintim: academicianul Constantin Ciopraga, scriitorul Alexandru Paleologul, dramaturgul Dan Tărchilă, publicistul și folcloristul Iordan Datcu, scriitoarea și ziarista Doina Cernica, istoricul Emil Satco ș.a. N. MOSCALIUC