Sămânța ta, semințele tale…

Mâncăm-mâncăm (ne mai și mâncăm între noi, de), crăpăm de-a binelea (de crăpau și mâțelee…), ades, și de f. puține ori cujetăm (ardelenește), ne gândim (verbul din english e mai bun – to realize), că, totuși, hrana-mmmâncarea nu e numa’ o treabă de pântec (și de… po®k). Ne furajăm corpul, fârtatele puerco (vorba lui Noica, prăsitorul de pleși & liiceni), ni-l facem rotofei & rubicond, și bine facem că ni-l facem astfel, da sufletul-suflețelul ăsta din care trăim zi de zi (noche de noche), pe el, sărmanul, plăpândul, cu ce sort de hrană ni-l alimentăm?! Că, ceea ce gestionează duetul acesta, suflet & spirit, e musai vital: bunătatea, iubirea, fericirea și de-alde aste chestii muulte și mult dorite de noi, nu ni le dă niciodată corpul, ci numai și numai sufletul. Și dacă, maamă!, nu cultivăm cam nothing pe ăst ogor, ce să scoatem dupe acolo?! Auz?!

 

Vegetație toxică: bălării, pleavă, buruieni… Ș-atunci?! De ce formulăm pretenții, dacă nu ne ocupăm cu… creșterea și cultivarea lor, acestor… viermi de mătase. Hîîî? Vreau să fiu fericită, vreau să fiu întâmpinat cu bunătate, vreau să-mi zâmbească scârba aia de la ghișeu, vreau să mi se facă… Kom-plimente, și-n general vreau & tot vreau (să sufăr mai puțin, să-mi iasă profit peste tot). Da, drăgutză, dă unde până unde e dator cineva, tujur tot altcineva, să-ți toot livreze la cele bunătăți când tuuu, iu… ce dai, cu ce ieși la interval?! Sara asta, înainte de a mere la culcare (și, dupe caz, la rugare), pas de-ți fă, acolo,… monetarul! Atâta am cheltuit, atâta am investit, de-atâtea parale vreau să am beneficii, gheșeft. Și, dacă n-ai bifat nimic din alea pomenite?! Nu e firesc, prin legea consecinței, nu e în firea (mersului) lucrurilor, s-ar defecta cursul vieții, care, și așa cam precar, e ținut, purtat de o… balanță (adesea, balans pă sârmă, măă) strâmbă. Și dacă tu nu contribui, fie și infi-nitezimal, la această… muuunkă, ceva-undeva… scârțâie (scârțîi-va). N-aș vrea să speculez, ca prostu-ca dășteptu, că, dacă vrei (că e mai aproape de pielea noastră), ploile bezmetice care-au cutreierat atât de pustiitor (pe la corp și pe la suflet) viețișoarele mioritice (vai de poponeatza lor încercate) pot fi… citite, tâlcuite și ca expresii ale dereglării. Bulversare naturală (corporală, trupeșă), da și una… de treabă spirituală (o precară conexiune cu legile de preste capul nostru). Ceva nu e în ordine! Undeva… Ca și bolile: ca țignal că nu te afli chiar pă drumul care trebe’. Da, să lăsăm poveștile ăștia pe sama unor povestași cu competențe sporite. Și, astăzi, acilea, îți dau doar o pilulă, o lăbutză de ajutor, un leac homeopatic, și tu tălmăcește și tradu cum dorești, în folosul ființișoarei mătălutzăă. Uite (și eu deprinsei asta, culmea!, de la un poet-poet), care menestrel drag astfel cuvântă, două puncte – și virgule): Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cujetul vostru: Semințele tale vor trăi în trupul meu și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Parfumul tău va fi răsuflarea mea. Și împreună ne vom veseli în toate anotimpurile… Sigur, hombre, te veseleai tu și până acușica, ‘oootzulee, numa’ că, între noi fie vorba, o făceai cam somnolent (inconștient, poate fi un sinonim). Poftă bună! (D.B., somnoros pe nas ca pokii)