Plouă, plouă, plouă…

…vremuri de beție! Că ce altceva îți mai rămâne, la meteo-ul ăsta național dus frumușel de la mezon! Și cum plăpândul vremelnic de om e supt vremi, cum zise iubitele cronicare Costin, apoi ce să facă și el: be, beee, bre Gigi Beeecaly, nu te lăsaa, că veața ș-așa e cam… hâdă & hard(ă). > D’aia dau și viu fugutza la mătălutză cu sfatul… popular (via cunoscută, Aivanhov), care gavarește cam așa: Descurajarea este una dintre cele mai nefericite stări pe care o poate simți o ființă umană, fiindcă aceasta o lipsește de cea mai mare parte a energiilor sale. Și totuși, trebuie să știți că, și în momentele cele mai grele, această descurajare conține elementele care, dacă știți cum să le depistați și să le folosiți, vă vor ajuta să vă regăsiți curajul. Descurajarea vă lipsește de energii, dar în sine ea este o stare ce posedă forțe formidabile.

 

Dovada (vorba sinistrei!, s. n.): din moment ce este în stare să demoleze o întreagă împărăție – voi înșivă, cu toate bogățiile și posibilitățile îngrămădite în corpul vostru, în inima voastră, în intelectul vostru, în sufletul și în spiritul vostru – înseamnă că este cu adevărat foarte puternică! Atunci, de ce nu încercați să folosiți această putere ca să o dirijați într-un scop pozitiv? Străduiți-vă să conștientizați toate posibilitățile care există în interiorul ființei voastre. Chiar și atunci când credeți că sunteți foarte obosiți, la capătul puterilor, vă rămân în realitate destule resurse formidabile ce vă vor ajuta să vă continuați mersul. Da, da’ mersul în formă de pișatul boului ori mersul pe… jăratec. Și știi de ce poate mere omul pe jăratec fără să-și ardă cotoaiele?! Uite de ce (explică Un mintos omniscient): Mintea deține capacități nebănuite, extraordinare. Dacă este absolut convinsă că focul nu o poate arde, convingerea ei se va transforma într-un câmp energetic protector. În momentul în care, de pildă, pășești pe cărbuni încinși, între tălpi și jăratec se for-mează un tampon energetic invizibil, care nu-i permite fo-cului să te ardă. Acest tampon nu este altceva decât aura trupului, concentrată sub tălpi. Atunci, de fapt, nici nu pășești pe jăratec, ci mergi chiar pe energia ta. Ea este asemenea unor pantofi, unor încălțări subtile create de minte… > Un amic de-al meu (nu spui cine, dee…) a luat droguri! Cum auziși! Treaba lui, pocinogu lui, cozonacu lui. Daa’, ceee, Ardei Gheorghe n-a prizat la greu marijuana și nu i-a făcut nime nimick!? Amicul a luat droguri și m-a… încurajat/descurajat cam așa: Sub influența drogurilor te poți vedea zburând în înaltul cerului, cântând alături de îngeri, înflorind asemenea trandafirilor, dar în tot acest răstimp nu te vei fi miș-cat nici măcar o santimă. Iar după ce călătoria a luat sfârșit, când deschizi oichii, cum zic oltenii, vei vedea că lucrurile sunt la fel cum erau înainte. Doar că, între timp, ai avut un vis atât de viu, atât de pu-ternic, încât nu ai nici cea mai mică bănuială că toată tără-șenia a fost o halucinație a minții! Celulele creierului, intoxicate de chimicale, au început să funcționeze haotic și au dat naștere unor imagini (unele bune, altele rele; une-le paradisiace, altfel inferna-le). Dăpinde dă starea în care te afli, dă mediul în care vie-țuiești, dă sănătatea corpului. În alea câteva momente, fiind complet rupt de lumea dua-lității, încerci o stare asemă-nătoare libertății spirituale… Na, v & you. Daa’ yo nu ț-aș dori vodată să ajungi să le cu-noști. Și nici… cu fo’ depoziție la onor Pristanda. No perturb, por favor! (D. B., tolerant și ambetat, dedulcit la alt soi de droguri)