Puturosu’…

> Năzăriri ale corpului femeiesc mă întâmpină peste tot, de dimineață până seara – ne zice Alex Ștefănescu, terminator de “Petru Rareș” Suceava, redactor-șef de “România literară”. Salcia plângă-toare din grădina mea are mai multă feminitate, pentru mine, decât J. Lopez (aia cu poponeatza maare!, s. n.). Îi mângâi mlădițele unduioase ca pe niște șuvițe de păr în ca-re m-ar îngropa o femeie aple-cată asupra mea. Dacă am de ales între a bea din sticlă sau din pahar, beau întotdeauna din sticlă, care-mi dă senzația difuză că sug dintr-un sfârc generos. Până și momentul în care introduc o dischetă în fan-ta primitoare a computerului mă înfioară. Moda bluzelor scurte, care lasă buricul dom-nișoarelor dezgolit, mă face (nu pot evita rima) fericit… Mmm, te înfioară, ai?!

 

Las’ că te pârâm noi, amice, la Dom-nița, pi-și-che-ru-lee! (infor-mații suplimentare, la… mi-ne: Domnița e chiar prenu-mele dnei lui Alex; și doi la mânutză: tata lui Alex, briant colaborator al ziarului nostru, anțărț, a fost incinerat, cum și-a dorit, și cenușa a fost aruncată în Prut, acu’ vreo câ-teva veri). > Ți-a plăcut scri-soarea de ieri adresată lui Pleșu, pe când era ministru?! Hai să-ți mai bag încă una (cu ortografia strict autenti-că), două puncte:… Nu va fost rușine să mai apăreți la tele-viziune să susțineți MĂGĂRI-ILE ce le ai în cap. Crezi tu că fața ta netunsă și BUHĂITĂ are o importanță mai mare decât a poporului care te-a in-vestit cu funcțiile ce le ai? Asta crezi tu că este menirea unui ministru al culturii – să prea-mărească regele și să promo-veze ideea întronării monar-hiei? Te înșeli, Dle și te obli-găm să pleci imediat din func-țiile ce le deți și să te duci lân-gă rege sau lângă Șora și ai lui să mâncați țara asta mai repede, dar n-o să reușiți MĂ-GARILOR și TRĂDĂTORILOR că o să vă mâncăm noi mai înainte. Credeți voi că acest popor vă va duce mult în spi-nare ca pe niște TRÂNTORI. ÎN CALITATEA DE MINIS-TRU AL CULTURII na-i făcut nimic – PUTUROSULE – pentru stabilitate socială și E-CONOMICĂ… Epistola e mai lungă și belicoasă… FOC! Felicităm Pleșul pentru… no-roc. Și că are atâta fler, talent, deșteptăciune & umor, puru-rea, pretutindenea. Mai mare dragul de așa armean. Popor, cu ochii (și inima) lipite de acest… puturos! > La 53 de ani (și cu o învinuire de omorâre a unei femei pe trecere de pie-toni la curriculum), numitul botoșănean Amarie Ioan (cu doar trei decenii de slujbă, cam cât subt Ceaușescu, atât și… supt Iliescu) iese mega-procopsit la pensie. Jelește-l și căinează-te, popor! Iese în penzie cu, acolo, un 48 mili-oane pe stil vechi; bașca aju-torul de pornire în pensio-nare: încă un 385 milioane. Uite cât (și câți ca el!?) tre’ să plătească vistieria scandalos de debilă a țărișoarei flămân-de!? Toți universitarii Iașiu-lui, să zicem, nu au atâtea pa-rale, la un loc!? Iar în tot ăst răstimp (ĂĂĂ, ÎÎÎ!?!), cu pen-sii… babane de colectiviști jigăriți, țăranii patriei zburdă vesel pe la țară. Ăăă, Îîî… (D. B., indignat! Nevoie mare – nevoie mi(ti)tică)