Cu câteva zile înainte de Crăciun mi-a telefonat un amic. — Constantine, cum stai cu banii?  — Rău! Nu te pot împrumuta! — Nu vreau să mă împrumuţi, ci să-ţi vând un pont. S-a înfiinţat o societate care angajează oameni în stare să joace rolul de Moş Crăciun. Sediul eCiteşte

— Gata! Nu te mai iert, Costică! — Domnule Ionescu, cu autobuzele astea, cu lucrările care se fac prin fosta zonă industrială, e greu de ajuns la timp. — Lasă întârzierea de astăzi, de mai mult de o oră!… — Nu-i vina mea! — Pe mine m-a supărat mai tareCiteşte

 Vă povestesc ceea ce mi-a spus un prieten. El susţine că întâmplarea este adevărată, a trăit-o chiar el. Am schimbat numele personajelor, denumirile societăţilor. De asemenea, o voi povesti ca pe o trăire de-a mea, pentru a nu supăra pe nimeni. Era pe la începutul lunii mai, când în instituţiaCiteşte

 După o pauză de zece ani, organizatorii concursurilor de frumuseţe au apelat din nou la mine, în urmă cu două săptămâni, pentru a prezenta „Miss Bucovina Internaţional”. M-am bucurat şi m-am pregătit, ca de obicei, cu multe vorbe de duh, epigrame, miniaturi umoristice, pe care să le plasez ca peCiteşte

 La un hotel. Prima zi. — Domnule recepţioner, vă rog să-mi daţi o cameră cu un singur pat, pentru că sunt om în vârstă şi vreau linişte. — Cu plăcere!  Ziua a doua. — Domnule recepţioner, n-aţi vrea să mă mutaţi de la etajul patru la parter? Că sunt omCiteşte

Luni dimineaţă, ora 10 şi 15 minute. La secretariatul instituţiei se adună întârziaţii. Ordinul directorului. Fiecare trebuie să justifice de ce a întârziat. Dacă justificările nu sunt pe placul şefului, se lasă cu sancţiuni. — Ce facem, fraţilor? se plânse Dogaru, de la Relaţii cu publicul. — Facem ca turciiCiteşte

 E o mare fericire pentru mine că locuiesc la ţară, chiar dacă lucrez în oraş, ca învăţător, la o şcoală generală. Zece kilometri parcurg de acasă până la şcoală, adică douăzeci, dus şi întors. Şi am, sincer vă spun, copii foarte buni, numai că, ştiţi cum e treaba, cu nouaCiteşte

Cu două săptămâni înainte de Crăciunul anului 2003, soţii Pânzaru au avut o aşa-zisă consfătuire de familie, la care au participat şi cei trei băieţi ai lor, chiar dacă aceştia nu au dreptul la opinie, nici la vot. Cu această ocazie, au stabilit ce sumă de bani vor cheltui pentruCiteşte

Ca orice om care respectă şi legile, şi ţara, şi pe sine, plătesc toate dările, mari sau mici, la timp şi fără comentarii. Pentru a mă achita de sarcinile financiare pe anul acesta, m-am prezentat, în luna martie, la primărie. Am întrebat pe agentul de la pază unde se plăteşteCiteşte

După două luni de investigaţii, bănuielile lui Valer s-au confirmat. Salariul său era printre cele mai mici salarii din societatea în care lucra şi care avea peste o sută de angajaţi. De fapt, avea cu puţin mai mult decât salariul minim pe economie. Asta l-a scos din papuci. Nervos, aCiteşte