Moş Crăciun modern

Cu câteva zile înainte de Crăciun mi-a telefonat un amic.

— Constantine, cum stai cu banii?

 — Rău! Nu te pot împrumuta!

— Nu vreau să mă împrumuţi, ci să-ţi vând un pont. S-a înfiinţat o societate care angajează oameni în stare să joace rolul de Moş Crăciun. Sediul e la fostul Centru de Calcul. Înscrie-te şi tu. Talent ai, timp ai. Câştigi un ban. Cinstit.

A doua zi, la prima oră, m-am prezentat la sediul firmei, unde l-am găsit, pe post de patron, pe Petrică, un vechi amic, fost militar de carieră.

— Constantine, îţi cunosc activitatea artistică, te angajez fără probă, dar am o mare rugăminte. Să nu foloseşti citate ale marilor personalităţi, aforisme de-ale tale, epigrame cu tâlc!…

— De ce?

— Mulţi oameni nu citesc, nu ştiu de G.B. Shaw, Pascal, Aristotel, Omar Khayyam şi n-aş vrea să te înjure cineva că te-ai dus să le arăţi nivelul cultural, ca să nu folosesc alt cuvânt. Dacă aud ceva, te scot din lot. Poţi să începi din seara asta?

— Sigur. Nu-i prea devreme?

— Nu. Sunt care pleacă din oraş, care vor să trimită copiii la ţară… Diseară, dai examenul; la ora 19. Ne întâlnim cu o oră mai devreme pentru pregătire. De aici pleci cu săculteţul.

La ora 18 am fost la sediu. Un sfert de ceas mi-a luat îmbrăcarea. Apoi Petrică mi-a dat sacul şi adresa.

— Ce am în sac? l-am întrebat.

— O tabletă pentru băiatul mai mare şi un telefon pentru băiatul mai mic. Ţi-am mai băgat nişte hârtii acolo, să pară sacul mai plin. De aici până la adresă faci 10 minute.

Ca să nu ajung mai repede de ora programată, m-am oprit puţin la cârciuma unui prieten să mă laud cu noua mea „meserie”. Era multă veselie. Mai cu voie, mai de nevoie, căci afară era cam frig, amicul mi-a turnat pe gât 300 de coniac, să-mi treacă emoţiile!

La ora 19 am sunat la uşa clienţilor, adică la familia Arnăutu. Mi-a deschis şeful familiei, un bărbat solid, fost boxer, cred, cu o mustaţă a la Ţiriac. M-a condus într-un hol mare, unde se aflau şi cei doi copii, de vreo 10 ani, după care îmi făcu cu ochiul. Gestul său mi-a dat curaj.

— Frunză verde trei scaieţi/ la comandă, măi băieţi! am ordonat eu.

Stăpâna casei a amuţit. Stăpânului i-a îngheţat un zâmbet, undeva, pe la colţul gurii. Ăia mici au lăsat, cu părere de rău, o melodie rap şi au venit în faţa mea. Cel mai mic de statură mi-a întins mâna.

— Radu! a zis el.

— Constantin! m-am recomandat şi eu.

— Moş Crăciun glumeşte! zise stăpânul casei. Pe Moş Crăciun nu-l poate chema altfel!

— Ce cadouri ne-ai adus? se interesă celalalt băiat, mai mare, adică mai înalt.

— Trandafiri din colţ de case/ v-am adus daruri frumoase!

— N-am auzit încă vreun Moş Crăciun să vorbească în versuri! Matale tot timpul vorbeşti aşa?

— Frunză verde matostat/ câteodat!… (Coniacul îşi intrase în drepturi!)

— Copiii au fost cuminţi! zise mustăciosul. Puteţi să le daţi cadourile. Le merită.

— Da? Firicel cu fir de aţă/ n-aţi tras pe mama, pardon, pe tata de mustaţă?

— Nu! chicotiră aia mici.

— Frunză verde baraboi/ aici am daruri pentru voi! am zis bătând cu palma în săculteţ.

— Nu bateţi aşa tare, domnule, ca înăuntru sunt articole electronice! îmi şopti, la ureche, şefa casei.

— Vă mulţumesc! Deci, pentru feciorul mai mare, o tabletă! Am vrut să-i dau tableta băiatului mai înalt.

— Invers, Moş Crăciun! mă atenţionă şefa casei.

— Petrică aşa mi-a scris pe bilet! ripostai eu.

— Cine e Petrică? se interesă puştiul mai scund.

— Petrică e sfântul Petru, paznicul raiului! Tot el se ocupă şi de distribuirea cadourilor pentru copii! zisei.

— Dar de distribuirea cadourilor pentru cei mari cine se ocupă? insistă puştiul.

— Termină cu întrebările! îl apostrofă stăpâna casei. Moş Crăciun, mi se adresă ea, treaba e că băiatul mai înalt, în realitate e cel mai mic, iar ăl mai mic are cu doi ani mai mult decât cel mai mare!

— Şi de ce nu mi-aţi spus de la început, doamnă, că i-aţi schimbat!?

— Nu i-am schimbat, domnule… Moş Crăciun! Aşa au crescut!

— Am înţeles! Frunză verde de pripon/ ţi-am adus un telefon! i-am zis băiatului mai mare, adică celui mai mic. Poftim! Să-l foloseşti sănătos/ şi-n maşină şi pe jos! Iar ţie, i-am zis puştiului mai mic, adică celui mai mare, zurgălău de trotinetă/ ţi-am adus, vezi, o tabletă! Să o foloseşti sănătos!

— Şi-n maşina şi pe jos! completă puştiul râzând. Pot asculta muzică la tableta asta?

— Da. Dar nu rap. Ascultă şi tu Pavarotti, Vangelis, Angela Gheorghiu…

— Muzica religioasă nu ne place!

— Copii, gata, mulţumiţi pentru cadouri şi lăsaţi-l pe Moş să plece! interveni şeful casei. Are de mers şi la alţi copii.

— Mi-am terminat programul! zisei, în ideea că poate dau măcar un păhărel din sticla cu vin aflată pe masă.

— Moşul glumeşte! zise mustăciosul. Sigur e aşteptat undeva!…

— Aşa este!… Foaie verde matostat/ ce-am avut de dat, am dat/ şi-am plecat!..

Vă întrebaţi, desigur, dacă a doua zi n-am fost concediat. Nu! Cei doi puşti mi-au făcut o publicitate atât de frumoasă printre copii, încât toţi părinţii doreau să le vină Moşul acela care vorbeşte în versuri şi-i tare glumeţ!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: