— Gata! Nu te mai iert, Costică!
— Domnule Ionescu, cu autobuzele astea, cu lucrările care se fac prin fosta zonă industrială, e greu de ajuns la timp.
— Lasă întârzierea de astăzi, de mai mult de o oră!…
— Nu-i vina mea!
— Pe mine m-a supărat mai tare faptul că ai plecat ieri pe la 10 şi nu ai mai venit până la terminarea programului!
— Am făcut un control inopinat în bazar.
— Control inopinat în bazar?!… Cine te-a trimis?
— Când sunt trimis, toţi bazariştii ştiu că vine controlul. Am vrut să văd dacă ştiu de control şi atunci când merg inopinat, incognito, adică fără să fiu trimis şi fără să ştie cineva că merg!
— Aha! Şi au ştiut de control?
— Înclin să cred că da.
— Interesant!
— Şi mie mi s-a părut interesant că nu am găsit nicio neregulă!
— Foarte interesant!
— Adevărat! Foarte interesant! I-am scuturat de le-a mers praful! Pe unii i-am ţinut şi după terminarea programului.
— Al cui program?
— Al lor. Al meu… Şi tot n-am găsit nimic!
— Fii atent, Costică! Faptul că te-ai dus de capul tău e o treabă urâtă! Dacă află şeful cel mare, te jupoaie! După care urmează sancţiuni, salarii micşorate sau chiar… afară!
— Promit că nu are să se mai întâmple!
— Sunt sătul de promisiuni! Te spun!
— Şefului puteţi să-i spuneţi. Nevastă-mea nu trebuie să afle!
— De ce?
— Dacă află nevastă-mea e prăpăd!
— Ce-ţi face?
— Nici n-am cuvinte să spun! Începând de la masajul cu făcăleţul şi terminând cu hrana foarte rece! Iar reabilitarea ar dura ani de zile!
— Costică, tu nu cumva ai o amantă? „Ăsta sigur are o amantă!” gândi Ionescu. „Lasă că-l aranjez!… Eu, în atâţia ani, nu am reuşit să-mi găsesc o gagică, iar el are!”
— Eu?!
— Iar nevastă-ta nu trebuie să afle? A? Ieri, după câteva minute prin bazar, ca să te vadă lumea, ţuşti la amantă! Astăzi dimineaţă ai trecut iarăşi pe la ea, ţi-ai făcut datoria, după care ai venit la serviciu şi mi-ai turnat mie minciuna cu autobuzele! Aşa-i??
— Nu…
— M-ai supărat! Tare! Formează numărul soţiei tale, ca să vorbesc cu ea la telefon!
— Domnule!…
— Vreau să vorbesc cu soţia ta la telefon! Formează numărul soţiei tale! Ordin!
— Domnule Ionescu, doar n-o să vă coborâţi până acolo încât să-mi faceţi o aşa… Mă nenorociţi! Bine. Formez numărul. Poftim telefonul! Vorbeşte!
— Mulţumesc!
— Pot să plec?
— Nu! Stai lângă mine, să auzi ce spun. Să nu zici, după aia, că i-am făcut curte soţiei tale!
Ionescu, după ce-şi ceru scuze pentru deranj, îi explică soţiei lui Costică comportamentul ciudat al acestuia din ultimele două zile, în final rugând-o să fie cu ochii pe el.
La o jumătate de oră după terminarea programului, Costică a ajuns acasă.
— Era nervos tare şeful tău! i-a zis nevastă-sa.
— Când?
— Când mi-a povestit, la telefon, despre „boacăna” ta.
— Aaa!
— Bine că ai terminat de făcut garajul!
— Aşa este. Acum trebuie să mă gândesc bine ce minciună credibilă să mai spun ca să fac şi gardul!
Constantin Horbovanu
Comentarii