Bate toba

După două luni de investigaţii, bănuielile lui Valer s-au confirmat. Salariul său era printre cele mai mici salarii din societatea în care lucra şi care avea peste o sută de angajaţi. De fapt, avea cu puţin mai mult decât salariul minim pe economie. Asta l-a scos din papuci. Nervos, a vorbit cu şeful său direct. Acesta i-a zis că în privinţa banilor el n-are nicio putere. Să meargă la director sau la patron… Dar la patron nu intra nimeni, niciun salariat. Venea rar la societate şi nu primea pe nimeni. Valer s-a înscris în audienţă la director. A aşteptat mai bine de o lună de zile ca să fie chemat. Fiindcă aşa se obişnuia. Când îţi venea rândul, erai chemat. Şi nu în timpul lucrului, ci după.

— Spune repede despre ce-i vorba, că timpul costă bani! i-a spus directorul.

— Despre salariul meu. E foarte mic!

— Altceva?

— Păi…

— Repede, ţi-am zis că timpul costă bani!

— Eu sunt în timpul liber!

— De aia ai salariul mic, pentru ca ai mult timp liber!

— Apoi…

— Eu sunt în timpul serviciului. Şi am salariul mare pentru că nu am timp de pierdut.

— Dacă-mi măriţi leafa stau şi eu după orele de lucru.

— Ce să faci?

— Creşteţi-mi salariul măcar cu 300 de lei, să-mi scot cheltuielile cu transportul. Că fac naveta. De la ceva distanţă.

— Nu te obligă nimeni. De ce nu-ţi cauţi de lucru în satul tău? Şi nu mai cheltuieşti bani. Dar pentru că eşti om bun, muncitor, ascultător, îţi cresc leafa cu 200 de lei.

— Vă mulţumesc mult, domnule director! Sunteţi un om cumsecade! N-am să vă uit niciodată!

— Dar, atenţie la mine, Valer! Aşa scrie aici că te numeşti, Valer!

— Da. Valer mă numesc.

— Nu trebuie să afle nimeni că ai mai mulţi bani. Gura închisă. Dacă nu-ţi ţii gura închisă, afară! Deci, să nu baţi toba! Ai înţeles? Să nu baţi toba, aşa se spune, nu?!

— Dacă-mi măriţi…nu bat…

— Astăzi suntem în 7. Luna viitoare vei avea leafa mărită. Bine? Gata! Că timpul costă bani. La revedere!

— Să trăiţi! Vă mulţumesc! Să vă dea Dumnezeu sănătate! La revedere!

Această discuţie dintre Valer şi director a avut loc pe data de 7 martie. A trecut martie. Au trecut şi aprilie şi mai şi iunie şi… Am ajuns în luna noiembrie. La poartă, întâmplător, Valer l-a întâlnit pe director şi l-a întrebat de creşterea salarială promisă.

— Domnule, nu sunt bani! i-a răspuns acesta.

— Se poate… Dar văd că dumneavoastră aţi schimbat Loganul cu o Toyota hoaţă!

— Eşti obraznic!

A doua zi, la ora 8, când salariaţii au venit la lucru, l-au găsit pe Valer bătând o tobă mare, în faţa societăţii. Nimeni nu a înţeles de ce colegul lor bate acea tobă. Culmea e că nici Valer nu a fost în stare să le explice! Fiindcă nu putea să deschidă gura, să nu fie dat afară!

Constantin Horbovanu

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: