Ca orice om care respectă şi legile, şi ţara, şi pe sine, plătesc toate dările, mari sau mici, la timp şi fără comentarii. Pentru a mă achita de sarcinile financiare pe anul acesta, m-am prezentat, în luna martie, la primărie. Am întrebat pe agentul de la pază unde se plăteşte impozitul şi m-a trimis la biroul de informaţii. Acolo, o doamnă cu multe zâmbete, la CEC, m-a îndrumat la ghişeul 5.
Am mers la ghişeul 5.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru clădiri.
— Locuiţi în oraş sau într-un cartier mărginaş?
— În oraş.
— Da? Atunci trebuie să mergeţi la ghişeul 7.
— Vă mulţumesc!
Ghişeul 7. Patru oameni la coadă. A mers repede. În zece minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru clădiri.
— Locuiţi în oraş.
— Da.
— Casă sau apartament?
— Apartament.
— Am înţeles. Trebuie să mergeţi la ghişeul 11.
— Va mulţumesc!
Ghişeul 11. Cinci oameni la coadă. A mers repede. În cincisprezece minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru clădiri.
— Locuiţi în oraş.
— Da.
— Apartament.
— Da.
— Blocul are până la patru etaje, între cinci şi zece, peste zece etaje?
— Patru etaje.
— Trebuie să mergeţi la ghişeul 15.
— Am înţeles!… Vă mulţumesc!
Ghişeul 15. Şase oameni la coadă. A mers repede. În douăzeci de minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru clădiri.
— Locuiţi în oraş, într-un apartament, blocul are patru etaje.
— Da!
— Blocul este din cărămidă sau din BCA?
— Cărămidă!
— Am înţeles. Trebuie să mergeţi la ghişeul 19.
— 19 ?!…Vă mulţumesc!…
Ghişeul 19. Cinci oameni la coadă. A mers repede. În douăzeci de minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru apartamentul meu din cărămidă, situat într-un bloc cu patru etaje, din oraş!
— Vă fugăreşte cineva?
— Aproape!…
— Câte camere are apartamentul?
— Trei! La ce ghişeu trebuie să merg?
— 24.
— Fug!… Mulţumesc!
Ghişeul 24. Şase oameni la coadă. A mers repede. În cincisprezece minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Aş vrea să plătesc impozitul pentru apartamentul meu cu trei camere, dintr-un bloc de cărămidă, patru etaje, în oraş!
— Blocul are boxe sau garaje la subsol?
— Are! Are boxe!… Ghişeul?
— Poftim?
— La ce ghişeu trebuie să merg!
— La ghişeul 29.
— Aha! Am fugit! Pa!
Ghişeul 29. Opt oameni la coadă. A mers repede. În douăzeci de minute am ajuns în faţa funcţionarei.
— Doamnă, în primul rând spuneţi-mi câte ghişee mai sunt încolo!…
— Poftiţi?!
— Ce număr are ultimul ghişeu?
— 62.
— Cât?! 62?! Nu se poate!!…Pffffff!!…
— Vă simţiţi bine?
— Da!… M-a apucat strechea, dar mai rezist!
— Ce doriţi?
— Un lucru mititel, mititel: să plătesc! Iar dumneavoastră, care sunteţi o femeie atât de scumpă, tânără, frumoasă, bine crescută, bine educată, trebuie să mă ajutaţi!
— Chem paza, domnule!
— Vreau să plătesc impozitul pentru apartamentul meu cu trei camere, boxă la subsol, bloc de cărămidă, patru etaje, oraş!… La ce ghişeu trebuie să mai merg? Vă rog!…
— Aici plătiţi.
— Nu se poate!
I-am spus numele, adresa, m-a găsit pe calculator şi în cinci minute am rezolvat cu impozitul pe apartament.
— Pot să vă întreb ceva? am rugat-o înainte de plecare, după ce am oftat uşurat.
— Sigur.
— Nu credeţi că m-am plimbat pe la prea multe ghişee?
— Nu, domnule! O organizare ca la noi nu cred că mai găsiţi în altă parte.
— Vă mai întreb ceva: pentru ce sunt ghişeele următoare, până la numărul 62?
— Pentru plata amenzilor, impozite pentru garaje, terenuri…
— Ooooo! Bine că mi-aţi amintit. Am de plătit şi impozitul pentru un garaj, care-i în altă parte, la altă adresă!. La ce ghişeu trebuie să merg?
— Nu ştiu, domnule. Mergeţi la biroul de informaţii. Vă spun ei.
Şi am luat-o de la capăt!…
Constantin Horbovanu
Comentarii