Într-una din zile, în parcul „Vladimir Florea” din Areni, nea Puiu Marin ne spunea următoarea poveste umoristică din fotbalul sucevean de altădată: „Încet, încet campionatul se apropia de final, Zimbrul Suceava era lider în clasament, iar foarte aproape ţineau Foresta Fălticeni şi CFR Paşcani. Sucevenii jucau la Rădăuţi. O formaţie lipsită e griji, fără niciun obiectiv. Meciul, care trebuia să fie unul lejer pentru formaţia din Suceava, s-a dovedit a fi foarte greu şi nu din pricina jucătorilor din Rădăuţi, ci din cauza arbitrilor, care au fluierat într-o singură direcţie spre poarta oaspeţilor. O lovitură de pedeapsă inventată şi un gol după un fault clar în atac au făcut ca tabela de marcaj să arate 2-0 pentru gazde. Indignat de ce se întâmplă pe teren, Robert Cosmoc, antrenorul sucevean, le cere jucătorilor săi să părăsească terenul de joc şi să se îndrepte spre vestiare. Au urmat minute bune de discuţii între antrenorul Cosmoc, brigada de arbitri şi observatorul de meci. Într-un final, tehnicianul sucevenilor a primit promisiunea că până la sfârşitul partidei «fluieraşii» îşi vor face corect datoria de a împărţi cum se cuvine dreptatea pe teren. Din păcate, nu s-au ţinut decât parţial de promisiune. Sucevenii au reuşit să egaleze repede, 2-2. Au mai înscris o dată cu aproximativ un minut înainte de fluierul final al partidei, gol care ar fi adus victoria oaspeţilor, spre stupefacţia tuturor, atât a celor de pe teren, cât şi a celor din tribune. Însă arbitrul a anulat golul. Motivul? Fluierase sfârşitul meciului înainte de a intra mingea în poartă, iar noi nu am auzit.
Până la urmă a fost bine şi aşa, mai mult nu se putea, mai ales că brigada de arbitri era de undeva din judeţul Vaslui şi fluierau după cum erau motivaţi, în cazul nostru, de formaţiile din Fălticeni şi Paşcani”. (A consemnat ADRIAN POPOVICI)
Comentarii