Întârziaţii

Luni dimineaţă, ora 10 şi 15 minute. La secretariatul instituţiei se adună întârziaţii. Ordinul directorului. Fiecare trebuie să justifice de ce a întârziat. Dacă justificările nu sunt pe placul şefului, se lasă cu sancţiuni.

— Ce facem, fraţilor? se plânse Dogaru, de la Relaţii cu publicul.

— Facem ca turcii la Plevna! glumi Ilucă. Doamne, ce mulţi suntem!

— Treisprezece! se miră Dogaru. Să vedem cu ce minciună a venit fiecare!

— Voi citiţi umor? Ascultaţi, vizionaţi emisiunile de umor? se interesă secretara.

— Numai de umor nu ne arde nouă acum! se lamentă un întârziat.

— Eu, zise secretara, am ascultat, mai demult, o schiţă, la radio, în care, 17 întârziaţi au scăpat de furia şefului, datorită unei minciuni mari, cu un carambol!… Hai să adaptăm acea schiţă la ziua de astăzi. Veţi vedea cât de înţelept este umorul! Ştie cineva cu ce echipă de fotbal ţine şeful?

— Dinamo!

— Ce a făcut ieri Dinamo?

— A bătut cu 1-0, la Iaşi!

— Iar voi aţi fost la Iaşi, la meci! Toţi, care aţi întârziat astăzi, aţi fost la meci!…

— N-am fost la niciun meci!

— Vreţi să daţi 10 la sută din salariu?! Deci, ascultaţi, vă rog, ce vă spun!… Aţi fost la meci, aţi strigat: „Hai,Dinamo!” şi pentru asta, de ciudă, suporterii ieşeni v-au aşteptat la ieşirea din oraş şi au tăiat anvelopele maşinilor în care eraţi!

— Prea gogonată!

— Dar de război din cauza unui meci de fotbal, dar de maşini incendiate, aţi auzit?! Linişte, că mă cheamă şeful!

Secretara intră în biroul directorului şi reveni după un minut.

— Câte unul! zise ea zâmbind. Cine sparge gheaţa?

— Eu! se hotărî Ilucă. N-am ce pierde! Sunt ultimul venit în unitate şi, la următorul cutremur, primul trecut pe lista plecărilor.

După ce făcu o cruce mare, cât o zi de post, intră în biroul directorului.

— Domnule director, eu!…

— De ce ai întârziat?

— Să vedeţi!… Ieri am fost la meci! Poate nu ştiţi, dar sunt un înfocat susţinător al echipei Dinamo!

— Zău?!…

— Am bătut cu 1 la 0! Se putea să nu merg la Iaşi, pe stadion, să-i văd pe dinamoviştii mei cum bat!? Şi am strigat! Şi m-am bucurat! Când să ies cu maşina din oraş, suporterii ieşeni, cu nişte chestii ascuţite, mi-au tăiat anvelopele de la maşină, aşa încât am rămas blocat în mijlocul şoselei!

— N-au spus nimic despre asta la televizor! Ce chestie!… Data viitoare să fii mai atent! Poţi pleca!

Intră al doilea întârziat.

— Tu, Ionescule, ce ai păţit?

— Ieri am fost la meci, domnule director! La Iaşi.

— Şi tu?!

— Da. Sunt dinamovist! Şi m-am bucurat! Dar… când să mă întorc acasă, nişte fanatici mi-au tăiat anvelopele de la maşină în mijlocul drumului!

— Fantastic! N-am mai pomenit aşa ceva în România! Să nu se mai întâmple! Poţi pleca.

Intră al treilea întârziat.

— Tu ce ai păţit, de ai întârziat?

— Am fost ieri la meci, la Iaşi!…

— Şi tu?!…

— Da! Când să ies din oraş!…

— Ţi-au tăiat anvelopele, în mijlocul drumului!!!.

— Da! De unde ştiţi?

— Poţi pleca!

Rând pe rând au intrat şi ceilalţi întârziaţi. Dogaru a intrat ultimul.

— Mai sunt?

— Nu. Eu sunt ultimul, domnule director!

— De ce ai întârziat?

— Ştiţi, eu, ieri după-masă, am fost la Iaşi, la meci.

— Şi tu?!

— Da.

— Şi te-ai bucurat că a bătut Dinamo!

— Da! De unde ştiţi?

— După meci, când să ieşi cu maşina, din oraş, nişte fanatici ţi-au tăiat anvelopele!

— Da! Adică, nu!… Nu! Nu mi-au tăiat anvelopele!

— Cum nu? De ce minţi? Nu ţi-au tăiat anvelopele şi te-au lăsat cu maşina în mijlocul drumului?!

— Nu! Nu mi-a tăiat nimeni nicio anvelopă de la maşină!

— Sigur? Nu minţi?! Dă-ţi cuvântul!

— Sigur! Aveţi cuvântul meu!…

— Acum, sincer, sunt tare curios să aflu!… De ce ai întârziat?

— Nu am avut pe unde trece cu maşina, domnule director! Drumul era blocat!

— Blocat?! De cine?

— De douăsprezece maşini cu număr de Suceava care aveau anvelopele tăiate!

Constantin Horbovanu