> Juriul ediţiei din acest an a fost alcătuit din prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru (preşedinte), Nichita Danilov, Dan Perşa, prof. univ. dr. Simona Modreanu, Cristina Danilov, Viorica Petrovici, Luminiţa Reveica Ţaran, Vlad Sibechi şi Ioan Manole
Victoria Sbiera Cazacu (Suceava, n. 18 iulie 1967, Rădăuţi), premianta din acest an a cotidianului „Crai nou” la Festivalul-concurs „Rezonanţe udeştene”, este absolventă a Liceului Pedagogic (Suceava) şi a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (Bucureşti).
De-a lungul timpului, a publicat versuri în ziare şi reviste, a fost membră a cenaclurilor literare „Mihail Sadoveanu” – Cercul Militar Constanţa, al Colegiului „Mircea cel Bătrân” Constanţa, „Insomnii de mătase” al Liceului Pedagogic Suceava.
În anul 2024 a obţinut premiul II, secţiunea Poezie, la Festivalul-concurs de literatură „Rezonanţe udeştene”.
numai ea
mamei mele, Natalia
trup martir
trup potir
trup sămânţă
aşchie înrourată
crin însângerat
pulbere de miere
îndestulată rugăciune
carne din carnea
crucilor neştiute
lut îmbălsămat
în vindecătoarea blândeţe
a nemuririi…
ultima zi
stâlpi roditori
pietre verzi
urme coapte în cenuşă
ochi stivuiţi peste râuri
păsări curgătoare
răsărit nehotărât
şi tu, fără nume,
deschizi lacătul cerului
pentru ultima zi…
interdicţie
să nu întrebi!
cu sabia la tâmplă
stă răspunsul
în teaca fierbinte a gândului
să nu minţi!
adevărul nu are spaime
doar lumini carnivore
să nu pleci!
drumurile toate sunt legate
de osia inimii
să nu uiţi!
fără tine
singurătatea neagră
dă târcoale sângelui
murg în amurg
trag luna de căpăstru
până în ograda inimii mele
tropote de lumină
îmblânzesc respiraţia
murg în amurg
coamă despletită
gonind spre nicăieri
potcoave fierbinţi
mirosind a lapte
brăzdează văzduhul
dintre pleoape
joc nocturn
tu şi eu
două umbre arcuite
peste caleaşca norilor…
Vacarm
Se încheagă rădăcinile
În laptele pământului îngândurat
Pălării de stele
Acoperă cuiburile furnicilor lăuze
Miroase a tămâie
În galeria apusurilor târzii
Ninsori afrodiziace
Aprind buzele florilor de gheaţă
Limpede e delta insomniilor
În cărţile cu poveşti
neputinţă
lebede încătuşate
se zvârcolesc în gheaţa
lacului surdomut
aripi translucide
despică necuprinsul
în ţipete sărate
pacea nu are mal
numai oamenii o sugrumă
când strâng în lanţuri
trupul curcubeului…
Ana
Mă zidesc
În fiecare clipă
Fisurile umbrei
Le acopăr cu lăstari
De lumină
Scurtă e mirarea
Când înfloresc pe dinăuntru!
Păduri de sânge înalţ
În laguna inimii verzi
Număr ridurile
Din cenuşa privirii tale
Cu nisipuri roditoare
Învelesc oasele manuscriselor contorsionate
Sunt o Ană –
Neînduplecată de propriile ispite
semne
majuscule
strânse în ghilotina de hârtie a umerilor
caligrafii incolore
ca palmele apei
semne dezlănţuite
gonind prin catacombele inocenţei
litere orfane –
mină de aer
pentru poezia care nu s-a scris
Metamorfoză
Seamănă grâu peste oasele mele
Ochii fugari leagă-i de stele
Trupul sătul unge-l cu sare
Corbii din gând lasă-i să zboare
Du-mă-n pustiu să fiu apă şi pâine
Zilei de azi spune-i povestea de mâine
Nu mă opri, nu am hotar, sunt doar lumină
Ard cu nesaţ până devin rădăcină…
Comentarii