Să subliniem, pe de-o parte, solemnitatea slujirii sale ca Patriarh, dar şi dificultăţile vremurilor în care a slujit, dificultăţi în timpul regimului comunist şi unele dificultăţi chiar în libertatea dezordonată care uneori s-a arătat după 1989.
Cuvântul meu este o mărturie solemnă şi personală, toate întregind imaginea şi chipul luminos, vorba blândă şi sufletul cald al vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
Îl simţim aproape şi prin multele biserici pe care le-a sfinţit.
Au trecut atâţia ani de când părintele nostru Patriarh Teoctist a trecut la Domnul. Timpul a trecut repede şi, cu toate că a trecut repede, l-am simţit mereu aproape. Aproape prin mormântul său care se află în Catedrala Patriarhală şi pe care se vede tot timpul o candelă de înviere aprinsă şi multe flori care sunt adesea aduse de către credincioşii care l-au iubit, l-au preţuit şi l-au simţit ca pe un slujitor rugător şi luptător şi mult îndurător.
Îl simţim aproape şi prin multele biserici pe care le-a sfinţit în anii de păstorire la Arad, la Craiova, la Iaşi şi apoi ca Patriarh la Bucureşti. Îl simţim aproape prin mulţimea preoţilor pe care i-a hirotonit, îl simţim aproape şi prin eparhiile noi pe care le-a creat în ţară şi străinătate împreună cu Sfântul Sinod. Îl simţim aproape prin mulţimea preoţilor de caritate din spitale, din unităţile militare şi din penitenciare şi îl simţim aproape prin mulţimea profesorilor şi profesoarelor de religie pentru că, împreună cu Sfântul Sinod, a făcut demersul pentru a reintroduce religia în învăţământul de stat, aşa cum a fost tradiţia românească anterioară venirii regimului comunist ateu.
Pe parcursul anilor de patriarhat ai vrednicului de pomenire Teoctist au fost înfiinţate 12 noi eparhii în ţară, a fost reactivată Mitropolia Basarabiei (în 1992), a fost înfiinţată Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi de Nord, respectiv Mitropolia Occidentală şi Meridională, precum şi Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Ungaria şi Serbia. De asemenea, au fost înfiinţate sau reactivate aproape 400 de mănăstiri şi s-au construit peste 2.000 de noi lăcaşuri de cult.
Acum, la pomenirea Preafericitului Părinte Teoctist, sunt încă vii în inimile noastre dragostea sa neţărmurită pentru Biserică şi popor, chipul său luminos şi bunătatea sa sufletească. Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească, culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi, cei de astăzi, cler şi credincioşi, un prilej de a înţelege mai duhovniceşte istoria recentă a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe încercări şi umiliri, dar a cunoscut şi puterea ajutorului primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercări.
Întrucât simţim astăzi că, prin lumina vieţii şi a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele nostru Patriarh TEOCTIST este tainic prezent în Biserica noastră ca o lumină peste timp, ca o călăuză spirituală, ne rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veşnic, să aşeze sufletul lui în locaşurile sfinţilor Săi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Arhid. VASILE DEMCIUC
Comentarii