Cinstirea memoriei înţeleptului ierarh bucovinean Nectarie (Nicolai) Cotlarciuc născut la Stulpicani în 7 februarie 1875 dintr-o familie evlavioasă s-a clădit prin devotamentul şi osârdia celor ce i-au ridicat, cu fapta şi cuvântul, un soclu binemeritat de recunoaştere şi neuitare. În acest context omagial se înscrie iniţiativa profesorului Vasile Diacon pentru edificarea unui bust, realizat de sculptorul ieşean Lucian Smău, donat de strănepotul mitropolitului, medicul Sorin Cotlarciuc, monumentul fiind aşezat în curtea bisericii din comuna natală, prin grija primăriei şi a slujitorilor lăcaşului de cult, în anul 2012. Lucrări fundamentale îi dedică dr. Vasile Diacon, un erudit fiu al satului (cetăţean de onoare la Iaşi şi Stulpicani): Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc şi faptele sale (Editura Pim, Iaşi, 2012,.); Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc şi vremea sa (Editura Pim, Iaşi, 2023, 512 p; Ediţia a II-a, 198+36 p Editura Pim, Iaşi, 530 p.).
Aşadar, în virtutea unei lăudabile tradiţii, în 6 iulie 2025, filiala ieşeană a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, prin preşedintele acesteia – profesor Vasile Diacon, a omagiat personalitatea înaltului prelat la împlinirea a 150 de ani de la naştere şi 90 de ani de la adormire (4 iulie 1935, Cernăuţi), printr-o vibrantă Amiază culturală la Stulpicani, alături de Cenaclul „Nectarie” din Vama şi revista „Surâsul Bucovinei”. Comemorarea a avut loc la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, în curtea căreia se află bustul mitropolitului.
Solemnitatea momentului, la care au participat enoriaşi şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi mulţi oaspeţi din Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Vama şi Gura Humorului, s-a împlinit într-o atmosferă pioasă de evocare a celui ce a pornit cu simplitate şi modestie din lumea satului, pentru a ajunge un reputat teolog, încununând cariera ecleziastică prin alegerea sa în fruntea bisericii ca păstor al tuturor sufletelor din Bucovina.
Părintele paroh Silviu Horga, care a oficiat slujba de pomenire secondat de preoţii din comună, a conturat în cuvinte însufleţitoare figura luminoasă a acestui cleric apărător şi slujitor al credinţei neamului: „Vlădica Nectarie n-a fost doar un om de carte şi un ierarh înţelept, ci şi un slujitor neobosit al Bisericii şi al neamului său. Rădăcinile sale modeste, dintr-o familie de dascăl şi cântăreţ bisericesc din Stulpicani, nu l-au împiedicat să ajungă profesor universitar, decan al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, episcop în Basarabia şi, în cele din urmă, Mitropolit al Bucovinei. Din amvonul Catedralei din Cernăuţi, dar şi prin paginile pline de adâncime ale scrierilor sale teologice şi pastorale, a modelat generaţii de preoţi şi a întărit credinţa în sufletul credincioşilor săi.
Anii in care a păstorit n-au fost uşori: Bucovina ieşea dintr-o dominaţie străină, iar România Mare căuta să-şi întărească temeliile sufleteşti şi culturale. În acest context, mitropolitul Nectarie a fost nu doar un administrator iscusit şi un profesor distins, ci şi un om de viziune, un apărător al unităţii nationale şi un promotor al demnităţii clerului. Într-un moment definitoriu din 1934, spunea cu gravitate către slujitorii altarului: «Să rămâneţi în ţinuta deamnă… întăriţi sufleteşte pe cei slabi. Creaţi şi susţineţi caractere… Apăraţi Biserica şi instituţiile Bisericii, că vrăjmaşi mulţi sunt. Dumnezeu cu voi…».
Astăzi, în prezenţa domnului profesor Vasile Diacon – fiu al acestui sat şi neobosit cercetător al vieţii şi operei mitropolitului – ne exprimăm nu doar admiraţia faţă de trecut, ci şi convingerea că astfel de exemple rămân vii şi lucrătoare în conştiinţa Bisericii. Bustul ridicat aici în curtea bisericii nu este doar o operă de bronz, ci un semn al recunoştinţei vii pe care o purtăm faţă de un părinte duhovnicesc al Bucovinei”.
Primarul ing. Vasile Zamcu a remarcat semnificaţia profundă a unor astfel de manifestări şi contribuţia meritorie a celor care reactivează conştiinţa de neam şi memoria noastră culturală. A subliniat faptul că personalitatea mitropolitului Nectarie, care s-a ridicat din rândul sătenilor, oameni modeşti şi cu suflete curate, este necesar să rămână un model al spiritualităţii bucovinene la care trebuie să aspire generaţiile tineri de fii ai satului.
Lucruri inedite, rod al cercetărilor consemnate în lucrările sale monografice, a prezentat într-o incitantă alocuţiune Vasile Diacon despre copilăria, tinereţea, formaţia culturală, cariera didactică, demnităţile ecleziastice, căsătoria cu Aurora din renumita familie cernăuţeană Ţurcanu, cei cinci copii, dintre care unul, Dragoş, ajuns consul al României la Tirana, Sofia şi Budapesta, unde l-au găsit la post evenimentele de la 23 august 1944; o fată Virginia, este mama doamnei Nectara Ghiliceanu, nepoata mitropolitului, care a depăşit vârsta de 101 ani, şi care a transmis tuturor participanţilor la această comemorare urări de bine şi mulţumiri pentru că nu îl uită pe consăteanul lor, mitropolitul Nectarie.
Pe larg a vorbit despre relaţia cu Ion Nistor, care a sprijinit alegerea lui ca episcop de Cetatea Albă şi Ismail, în aprilie 1923, şi ca mitropolit, în noiembrie 1924, după ce, mai întâi, rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Putna, luându-şi numele de Nectarie. Demnitatea de mitropolit, pe lângă atribuţiile ecleziastice, presupunea şi administrarea imensei averi a Fondului Bisericesc, asupra căruia erau aţintite multe priviri, existând chiar şi o tentativă de naţionalizare a acestuia. Neputând face faţă presiunilor politice, a avut mult de tras din cauza aceasta. Din cauza faptului că a fost dinamitată cascada Lătoace pentru a putea face drum de acces în Codrul Secular din Slătioara, consătenii lui i-au refuzat titlul de cetăţean de onoare, deşi alte peste cincizeci de localităţi i-l acordaseră, inclusiv municipalitatea cernăuţeană.
A mai arătat Vasile Diacon că ideea realizării unui bust al mitropolitului a venit după ce a publicat un amplu articol, Un cenotaf pentru Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, după ce a aflat că mitropolitul nu mai are loc de veci pe pământ, mormintele arhiereilor Bucovinei din Capela din Cimitirul Central din Cernăuţi fiind vandalizate.
Medicul Sorin Cotlarciuc a amintit câteva date esenţiale care probează conduita exemplară a străbunicului său: „Dintre cei şapte mitropoliţi ai Bucovinei, Nectarie a fost cel mai important prin ce a făcut în anii arhipăstoririi sale, 1923-1934. A realizat reforma administrativă a Fondului Bisericesc, a fost senator în Parlamentul României reîntregite, raportor al legii prin care se aproba Unirea Bucovinei cu Ţara Mamă”.
În finalul manifestării, Vasile Diacon a mai arătat că Stulpicanii au avut privilegiul de a găzdui în perioada cât a fost preot la Gemenea pe o altă uriaşă personalitate a Bucovinei, pe preotul unionist Dionisie cavaler de Bejan, care, între anii 1870-1877, a păstorit enoria Gemenea, apoi a ajuns preşedinte al Consiliul Naţional Român şi a avut marea onoare de a deschide şi conduce lucră-rile Congresului General al Bucovinei de la Cernăuţi, din 28 noiembrie 1918, care a hotărât unirea Bucovinei cu Patria Mamă, şi a făcut parte din delegaţia condusă de Mitropolitul Vladimir de Repta şi Iancu Flondor, care s-a deplasat la Iaşi pentru a înmâna regelui Ferdinand actul unirii Bucovinei cu ţara Mamă.
Acestei mari personalităţi a Bucovinei, stulpicănenii trebuie să-i înveşnicească amintirea, punându-i o placă memorială.
Domnul primar Vasile Zamcu a promis că până în noimbrie, anul acesta, placa va fi montată.
VICTOR IOSIF
Comentarii