O Doină deosebită

Spun românii că în limba noastră maternă sunt două cuvinte care nici de cum nu pot fi traduse exact nici într-o altă limbă. Sunt cuvintele „doină” şi „dor”. Frumoase cuvinte. Sunt două cuvinte ce exprimă prin cântec şi poezie, prin frământări şi alean, starea noastră de spirit. Dacă dor rămâne dor, fie de baştină, de vatră, de glie, de neam, de părinţi, de cântec, de tot ce-i frumos şi apropiat sufletului omenesc, atunci doina are mai multe sensuri. Nu e numai un cântec nostalgic şi frumos, dar mai este şi un nume. Un nume femeiesc, care de-a lungul deceniilor l-au purtat şi-l poartă cu drag, aşa cum fiecare ne purtăm numele dat la botez, acele fiinţe pe care părinţii le-au numit astfel, iar preotul l-a confirmat prin ritualul unui botez creştin. Sunt multe doamne şi domnişoare ce poartă numele acesta pur românesc, frumos şi atrăgător – Doina.

Este la Cernăuţi o doamnă deosebită, o româncă cu un suflet mare şi bun, talentată, inteligentă, frumoasă, deosebită. Aşa cum deosebită poate fi o doină. E vorba de doamna Doina Bojescu-Staric.

O cunosc de mulţi ani, de când era studentă. De când a făcut primii paşi în lumea aceasta grea, dar miraculoasă a creaţiei, a cuvântului scris, a poeziei, publicisticii, prozei, dar şi artei.

Doina Bojescu este originară din Oprişenii Hlibocii, sat care a dat lumii atâtea personalităţi de vază. A studiat la facultatea de litere a Universităţii cernăuţene. De atunci, fiind atrasă de lumea miraculoasă a poeziei, a devenit membră activă a cenaclului studenţesc „Mircea Streinul”. Mulţi tineri care şi-au perfecţionat talentul în acest prestigios cenaclu au devenit peste ani nume cunoscute în literatura română contemporană. Am în biblioteca mea şi acel volum de versuri al cenacliştilor din acei ani, numit „Mănăstire de cuvinte”.

Începând de atunci, Doina a participat la cursuri de cultură şi civilizaţie românească, de perfecţionare a cadrelor didactice în mai multe oraşe din România, dar şi la festivaluri, concursuri de poezie, simpozioane, întruniri literare. Scriind versuri bune, a fost apreciată cu premii, trofee şi diplome la diferite concursuri şi festivaluri literare. Voi cita doar câteva: premiul revistei „România Km 0” (Baia Mare), premiul Festivalului de literatură „Vasile Lucaciu” (Maramureş), premiul Concursului de poezie „Veronica Micle” (Iaşi – Năsăud) şi multe altele. În urma participării la Festivalul de Literatură „Armonii de primăvară”, a fost distinsă cu premiul de debut al editurii „Macarie” (Târgovişte – 2001). Aici îi apare şi prima carte de versuri, „Arhiva celulelor”. În anul 2004, odată cu naşterea fiului său, Artur, îi apare cartea de poveşti „Sufletul Zânei”. În 2007 îi apare o altă carte de poveşti, „Regina crizantemelor”.

Fiind mai întâi colaboratoare, pe urmă redactor-şef al săptămânalului „Concordia”, a publicat zeci de articole în proză, reportaje, schiţe, interviuri atât în ziarul respectiv, dar a colaborat şi cu celelalte publicaţii din nordul Bucovinei: „Zorile Bucovinei”, „Gazeta de Herţa”, revistele „Septentrion literar”, „Glasul Bucovinei”, „Ţara Fagilor”, cu revistele din România „Graiul Maramureşului”, „Bucovina literară”, „Convorbiri literare”.

A colaborat cu poezii la culegerile comune „Mănăstire de cuvinte”, „Eterna iubire”, „Pagini de literatura română, Bucovina, regiunea Cernăuţi, 1775 – 2000”, „Poemul meu e tânăr” (România).

Fiind şi pasionată de pictură, a ilustrat peste 100 de cărţi, o serie întreagă din revista copiilor „Făgurel”. A mai publicat basme, eseuri, povestiri, proză.

Cu ani în urmă a ilustrat prima carte de versuri, „Cântarea Carpaţilor”, a regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu, celui care i-am dedicat patru cărţi. Tot cu câţiva ani în urmă, în colaborare cu regretatul meu consătean, savant şi scriitor Ilie Popescu, dar şi cu neostenita doamnă Doina Bojescu, am scos de sub tipar, toţi trei, cartea unei femei simple, dar talentate, Maria Dariiciuc, din regiunea Cernăuţi. A ilustrat şi alte cărţi, bineînţeles.

Mai are şi alte pasiuni, este profesoară de limba română – ca limbă străină pentru doritori de a studia limba română.

În presa din România a fost numită „Un strigăt din Bucovina de Nord” şi „O Doină a plânsului românesc”.

Am putea încă multe spune despre această doamnă cu frumosul nume de Doina. Este o bună prietenă a noastră a pătrăucenilor de jos. Nu odată a fost invitată de noi, activiştii acestui frumos sat de la poalele Carpaţilor, scăldat şi de apele Siretului Mic, la ceremoniile noastre de suflet, atunci când aveam parte de vremuri mai bune. A publicat în ziarul „Concordia” mai multe articole, ilustrate cu poze tot de ea făcute, despre oamenii şi obiceiurile noastre de aici. Mai ales cele legate de sărbătoarea satului, de hramul bisericii şi a localităţii, de alte evenimente. Am fost printre primii care ne-am învrednicit de a avea circa două pagini în acest ziar dedicat totalmente satului nostru. Îl păstrez cu sfinţenie, căci am avut atunci parte de o frumoasă surpriză. Aveau să mai fie, desigur, şi alte sate oglindite pe paginile acestui ziar, de fapt unicul republican în limba română, dar au venit alte vremuri şi din lipsă de finanţe ziarul a fost închis. Însă în arhiva mea personală, cred că şi în multe biblioteci, arhive, la persoane particulare, se păstrează numere ale acestui ziar prestigios, cu care am colaborat foarte activ, mai ales când doamna Doina Bojescu era redactor-şef. Frumoase amintiri…

Tot împreună, cu câţiva ani în urmă, la iniţiativa unui domn deosebit de la Buzău, neostenitul Nicolae Muşat, am creat la Cernăuţi Filiala Asocaţiei creştine ASCIOR. Devenind împreună cu dl Vladimir Acatrini, tot unul dintre activiştii noştri, Doina Bojescu şi cu subsemnata, liderii în conducerea acestei filiale. Am mai participat împreună la întâlniri cu scriitori pe la biblioteci şi şcoli româneşti din ţinut. A participat la comemorarea fostului ei profesor universitar, savantul şi patriotul român Ilie Popescu, pe care noi, pătrăucenii, sprijiniţi de rudele dumnealui, am organizat-o la Palatul Naţional al românilor din Cernăuţi.

Este o bună şi harnică gospodină, pasionată de arta culinară, de creşterea şi cultivarea florilor. Este o soţie deosebită pentru soţul Igor şi o mamă grijulie pentru fiul Artur.

Tot mergând pe drumurile întortochiate ale vieţii, iată că simpatica, talentata şi mereu neobosita noastră doamnă Doina Bojescu-Staric a ajuns la o vârstă frumoasă a vieţii. La cea mai frumoasă, cea de aur.

În prima duminică a acestui Făurel, mai mult cu soare decât cu fulgi, care este şi luna mea iubită, căci şi eu în această lună am venit pe lume, doamna Doina Bojescu este gata să primească felicitări şi urări de bine, în primul rând din partea soţului Igor, fiului Artur, ale celorlalte rude de la Oprişeni, dar şi din alte părţi. Iar numeroşii prieteni, foşti şi actuali colaboratori, admiratori ai poeziei, poveştilor, picturilor, dar şi a omeniei de care dă dovadă acestă doamnă deosebită vor fi fost în număr extrem de mare.

Ne alăturăm şi noi, cei care o cunoaştem, o preţuim, o apreciem, o stimăm pe această doamnă cu frumosul şi legendarul nume Doina, cu cele mai sincere felicitări şi urări de bine, de pace, sănătate, prosperare, succese, realizări, bucurii, şi tot binele Pământului: Draga noastră Doina Bojescu! / Ani o 100 să trăieşti! / Tot ce-ţi place să împlineşti, / Cu noroc şi sănătate / Şi succese mari în toate!

La mulţi ani, dragă Doina! (Din partea tuturor, semnează profesoara, scriitoarea şi prietena ELEONORA SCHIPOR din Pătrăuţii de Jos)