Garantat 80%

…În septembrie ni se anunţa că, în august, prin sistemul (afacerea) RetuRo, se colectase un număr record de ambalaje (din sticlă, mase plastice, tablă) la „automate”, cu o creştere de 20% faţă de iulie. După ce, iniţial rata de returnare fu de cam 20%, atunci se apropia de 78%. Şi uite că, recent, din aceeaşi sursă directă (şi larg mediatizată), aflăm că, la 10 luni de la implementarea (impunerea) sistemului, se contabiliza – în „cel mai mare proiect de economie circulară din România” – o rată de colectare de peste 81%. Total – ca să ne facem o idee (ce idee!) – 2,32 miliarde de ambalaje returnate din decembrie 2023 până în septembrie a.c., aprox. 144.000 de tone, (abia) astfel garantându-ni-se reintegrarea materialelor în circuitul economic pentru fabricarea de noi ambalaje, „conform principiului bottle-to-bottle”.

…Iar asta fiindcă n-a fost chip altfel, căci anterior – se vede treaba – nu exista garanţia că ambalajele depuse de români în locurile mai peste tot amenajate (teoretic?) în acest scop ajung în circuit. Căci „garanţia” mai nouă de 50 de bani ambalajul reprezintă o (altă) poveste, însemnând, de fapt, şi o creştere cu 50 de bani a preţului ambalajelor incluse în sistem (pe când o sticlă de un litru – şi de sticlă! – cu lapte de calitate costă în magazinele patriei 11-12 lei, ambalajul nefiind inclus în sistem, iar cam aceeaşi sticlă, goală, eventual pentru bulion, tot neinclusă în sistem, costă 6-7 lei; acelaşi produs, altă marfă!). Plus că noi, contribuabili 80% în afacerea RetuRo, adesea facem lungi cozi, pierdem vreme, dar, poate, cu avantajul socializării: ne mai împrietenim, mai bârfim… O urmare, în numărul viitor.