„Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe… că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor!…” şi-a imaginat Barbu Ştefănescu Delavrancea în drama „Apus de soare”(1906) că va fi spus legendarul voievod către cei aflaţi în preajmă să-l asculte şi, totodată, către cei din depărtări, care să afle ecoul unor astfel de vorbe, spre un răsărit de soare peste pământurile trăite de români. Şi să reţinem că Moldova pe care, după caz, o apărase ori o închinase Ştefan nu era străbătută de sus în jos de graniţa Prutului, cum, de altfel, o prinse Ştefănescu Delavrancea (decedat în aprilie 1918, doar cu câteva zile înainte de unirea Basarabiei cu Regatul României). Aşa vorbe a pus Delavrancea în gura lui Ştefan, că şi astăzi destui – de o parte şi de alta a Prutului – le cred cu temei rostite de însuşi Ştefan…
…Şi de aceea aşteaptă cu emoţie mare rezultatele alegerii de preşedinte şi ale referendumului despre UE – anume puse de administraţia de la Chişinău în aceeaşi zi – desfăşurate în cursul duminicii de 20 octombrie 2024 atât românii din stânga, cât şi cei din dreapta Prutului.


























Comentarii