La 12 septembrie 2024 s-au împlinit 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai de seamă medici suceveni, un profesionist care a atins excelenţa în domeniul său de activitate, fiind apreciat de colegi, căutat şi iubit de pacienţi: dr. Alexandru C. Pavel. În onoarea reputatului medic prea repede dispărut, fiica sa, prof. univ. DHC Sanda-Maria Ardeleanu (n. Pavel) şi ginerele, dr. Mihai C. M. Ardeleanu, s-au îngrijit de apariţia unui volum de excepţie: Pagini din istoria medicinei româneşti. In memoriam dr. Alexandru C. Pavel 12 septembrie 1924 – 9 mai 1981.
Volumul este definit de o valoare şi o trăire cu totul speciale. Pe de o parte, el cuprinde opera unui medic sucevean, doctor în ştiinţe medicale, un om dedicat trup şi suflet nobilei sale profesii, care a căutat în permanenţă să fie la curent cu cele mai noi realizări ale domeniului său, prezent la conferinţele ştiinţifice din anii ’60-’70 ai secolului trecut, cu comunicări de interes ce prezentau cazurile deosebite cu care a luat contact în cariera sa.
Doctorul Alexandru C. Pavel a fost o personalitate medicală incontestabilă a Sucevei din a doua jumătate a secolului al XX-lea, unul dintre cei mai apreciaţi internişti ai României, un bun diagnostician, căutat de cei în suferinţă pentru calităţile sale de bun specialist dar şi de om cu suflet ales.
În acelaşi timp, Alexandru C. Pavel a fost un familist desăvârşit, un soţ devotat şi un tată iubitor şi ocrotitor, un om iubit de întreaga comunitate.
Pentru prima dată am aflat despre realizările doctorului Alexandru C. Pavel de la domnul doctor Mihai Ardeleanu, în timpul lucrului la realizarea monografiei Spitalului Judeţean Suceava. Am citit despre activitatea sa şi m-a impresionat plecarea sa, bruscă, în veşnicie, petrecută în acest spital. Mai multe informaţii despre omul şi medicul Alexandrul C. Pavel am aflat, desigur, în timpul lucrului la acest volum.
Din lucrările sale ştiinţifice, l-am descoperit pe doctorul Alexandru C. Pavel dedicat trup şi suflet profesiei sale, aflat în căutarea noilor descoperiri în domeniu, atent la nevoile pacienţilor săi. Doctorul Pavel este un exemplu de netăgăduit de Medic al vremurilor pe care le-a trăit. Ca om şi ca pacient, fără a fi cadru medical, nu am putut decât să admir multitudinea de specialităţi pe care le stăpânea doctorul Pavel.
Însă, ca istoric, am remarcat felul în care s-a aplecat asupra cercetării ştiinţifice a noilor afecţiuni care se dezvoltau, în strânsă legătură cu dezvoltarea statului român postbelic. Obiectul de studiu al tezei sale de doctorat a fost modalitatea în care a fost afectată sănătatea muncitorilor din Combinatul de Prelucrare a Lemnului şi din Combinatul de celuloză şi hârtie din Suceava, muncitori care proveneau din satele din jurul Sucevei, ţărani ale căror pământuri fuseseră naţionalizate şi care au devenit o forţă de muncă menită „să dea un aspect nou cetăţii de rezistenţă” care a fost în istoria neamului românesc, oraşul Suceava, „şi să-l îmbrace într-o haină nouă, aceea a industrializării”, cum spunea dr. Pavel. Lucrând în perioada 1972-1975 la Policlinica industrială Suceava medicul Alexandru C. Pavel nu a putut să nu remarce numărul mare de pacienţi cu afecţiuni gastro-intestinale care proveneau de la cele două întreprinderi. Aceste afecţiuni nu erau doar un apanaj al muncitorilor, ci ele au cuprins toate categoriile de salariaţi ai întreprinderilor, până la şefii cei mari. Condiţiile de navetă, strămutarea de la sat la oraş, schimbarea ritmului biologic pentru adaptarea la lucrul în schimburi, substanţele toxice folosite în procesul de producţie, alimentaţia necorespunzătoare, stresul la locul de muncă, cauzat de diferite stări conflictuale şi de necesitatea îndeplinirii normelor înaintea termenelor, la care se adăugau, de multe ori, diferite probleme personale, familiale, toate aceste elemente constituiau puternici factori declanşatori pentru diferite boli, în special gastro-intestinale şi cardiace.
Pentru remedierea acestor probleme, Doctorul Pavel propunea o serie de măsuri obligatorii, între care: rezolvarea problemei alimentaţiei prin acordarea unei mese calde, reducerea conflictelor neuropsihice la locul de muncă şi a navetismului, transferarea celor îmbolnăviţi într-un loc de muncă fără substanţe toxice în aer sau schimbarea turei de noapte, tratament balnear în staţiuni specifice. Toate aceste propuneri, făcute de o personalitate în domeniul medical, propuneri care veneau, desigur, şi de la alţi specialişti din ţară ce se confruntau cu probleme similare, au avut ecou. Incapacitatea de muncă temporară aducea prejudicii statului şi sistemului de asigurări de sănătate şi de aceea, treptat, condiţiile de muncă au fost îmbunătăţite, s-au construit locuinţe noi pentru salariaţi, iar staţiunile balneo-climaterice, bine dotate şi organizate, funcţionau întotdeauna la capacitate maximă. Erau vremurile acelea de aşa-zisă „tristă amintire” în care statul chiar avea grijă de toţi oamenii muncii.
Citind cartea dedicată memoriei Doctorului Alexandru C. Pavel, nu poţi să îţi reţii o exclamaţie, la fel ca anticii: „O, tempora!”. Omul de ştiinţă Alexandru C. Pavel a prins, în ultimele decenii ale vieţii sale, poate cei mai fertili, mai liberi şi mai constructivi ani ai României: când învăţământul fusese eliberat în bună măsură de învăţăturile marxist-leniniste; când se punea mare accent pe industrializare, pentru ca aceasta să satisfacă în primul rând nevoile interne, fără a lăsa deoparte agricultura; când în ţara noastră începuse cu elan dezvoltarea microelectronicii şi a informaticii, doctorul Pavel utilizând pentru obţinerea datelor statistice un calculator de generaţia III-a – produs românesc, FELIX C. 256; când cenzura fusese înlăturată în asemenea măsură încât la Televizor, putea să apară Toma Caragiu cu a sa „Şopârliţa liberă”; când Cenaclul Flacăra coagula entuziasmul sincer al unui tineret însetat de cântec şi poezie; când România avea excelente relaţii cu toate statele lumii şi românii se simţeau mândri că sunt români.
„O, tempora!”… Totul a devenit istorie… şi Combinatul de Prelucrare a Lemnului şi Combinatul de celuloză şi hârtie din Suceava, alături de celelalte întreprinderi care au adus progres urbei şi ţării noastre, şi… cine îşi mai aminteşte astăzi că ţara noastră avea propria sa producţie de calculatoare.
Doctorul Alexandru Pavel a trăit vremurile sale la cotele cele mai înalte. A ştiut să îmbine armonios nobila profesie de medic cu acribia cercetării ştiinţifice, viaţa de familie şi relaţiile interumane. A fost un om de ştiinţă care a crezut cu ardoare în Dumnezeu şi în viaţa veşnică. Şi, cu iubirea nesfârşită pe care a simţit-o pe pământ faţă de cele trei femei dragi din viaţa sa, soţia şi fiicele sale, sunt convinsă că şi de dincolo a vegheat asupra lor, aşa cum a făcut-o în timpul vieţii sale. Iubirea este cea mai puternică forţă din univers, în stare a crea punţi chiar şi peste acel hotar invizibil între lumi. De aceea, realizarea acestei cărţi a izvorât ca un sentiment firesc în gândurile Doamnei Profesor Sanda Maria Ardeleanu şi, cu ajutorul medicului şi cercetătorului neobosit, Domnul Dr. Mihai Ardeleanu, lucrarea reprezintă un document nepreţuit al unei epoci istorico-medicale frumoase, luminoase a României şi Sucevei, un omagiu adus unui OM şi unui Medic înzestrat cu cele mai alese calităţi. Privind cum ne surâde de pe coperta cărţii, sunt convinsă că, acolo unde este, Domnul Doctor Alexandru C. Pavel le zâmbeşte cu drag urmaşilor săi.
ALIS NICULICĂ
Comentarii