În pas cu lumea

Potrivit rezultatelor unei recente cercetări realizate în 59 de state de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, aceasta este „tendinţa globală”: numărul elevilor care deţin acasă mai puţin de 10 (zece) cărţi este în creştere. Dacă la analiza anterioară aceştia reprezentau 19% din total („fenomenul” fiind evident la nivelul ultimului deceniu), în 2024 ei s-au înmulţit la 26%. Dar nu cumva ştirea preluată / citată la noi despre cele 10 cărţi mai poate fi încă descusută, deşirată? Bunăoară n-ar exista idee clară despre numărul elevilor care posedă şi eventual citesc din 12 cărţi şi nici despre părinţii lor, presupunând că, în familie, ori ar împărţi acelaşi raft cu cărţi, ori ar avea rafturi separate. Că biblioteci – la piesa de mobilier ne referim, desigur – n-ar fi cazul să-şi cumpere numai pentru atâtea. Deşi un titlu zicea aşa: „Creştere alarmantă a numărului de elevi cu mai puţin de 10 cărţi acasă! Bibliotecile de acasă ale şcolarilor sunt tot mai goale”, predispunându-ne la interogaţii inclusiv despre viitorul respectivelor piese de mobilier. Oare ce s-ar mai putea depozita pe rafturile lor?… Altfel, specialişti consultaţi în chestie nu s-au arătat foarte alarmaţi, în general de părere fiind ei că deja „totul” este pe internet. Inclusiv dicţionare şi aplicaţii pentru traduceri – că mai ales acestea fuseseră aduse în discuţie. Ba s-a evidenţiat că şi editurile (…tradiţionale?) s-au adaptat: nu mai oferă ditai cărţoaiele, ci cărticele care să poată fi luate la plimbare. Cineva (un tip în floarea… maturităţii) zicea la TV, fără nostalgie, că a trecut vremea când mai fiecare avea acasă (şi) un Larousse (pe lângă un Oxford sau un Webster poate). Iar unul ca mine, cu DLRM, DEX şi DOOM, gândi c-a ratat vremea aia. Fuse şi se duse!