Ce avem de învăţat

Ne pasc noi electorale, după cum şi noi le-am paşte. Ne străduim să ne informăm, să ne desfundăm urechile, să ne… În context (doar mie mi se pare?) tragem cu urechea la ce se întâmplă în SUA – partenerul nostru strategic în Europa ori, altfel zis, ele reazem al nostru de peste mări şi ţări întru norocul nostru actual carpato-danubiano-pontic – şi, pare-se (din influente zone politice, sociale şi mediatice aşa bătând vântul) suntem gata să nu „votăm” cu alde D. Trump (care, potrivit mitologiilor propagandistice influente este…), ci cu al Democraţilor candidaţi ori care ar fi fost el, bătrânelul Joe Biden, ori care va fi ea, Kamala Harris. Astfel că, dacă ne-am fi bucurat că, anterior, un Barack Obama a dat drept la oarece sănătate şi unor neplătitori de asigurări de sănătate (spre bucuria – dar nu graţia – neplătitorilor de asigurări din SUA şi de pe mapamond), ne vom fi bucurând acum aflând că urmaşa sa întru candidatură promite alegătorilor săi (nu, noi votăm doar prin empatie!) nu mai puţin de 3 milioane de noi locuinţe subvenţionate (şi nici nu ne pasă dacă sunt avuţi în vedere chiriaşii de pe coastele SUA ori trăitorii în rulotele din nebuloasa burtă a acestora), iar colegul B. Obama o susţine susţinând creşterea alocaţiilor, a fondurilor pentru integrare de imigranţi, nu în cele din urmă pentru susţinerea stopării scumpirii alimentelor! Pe scurt, se are în vedere talpa ţării – sunt delicioase (dacă se spune aşa) compunerile lor privindu-i pe cei care năduşesc şi-ar vrea şi ei, săracii, drepturi şi condiţii mai bune (de muncă!). Ce-avem de învăţat? Poate că să citim cu luare aminte aşa etichete de marfă politică şi să nu ne dăm la fund, ci, dimpotrivă.