Fără ocupaţie

…Iar dacă în prima parte a verii Eurostat a transmis date „îngrijorătoare” privitoare la România, potrivit cărora peste 20% dintre tineri (15-29 de ani) nici nu lucrează, nici nu-şi continuă studiile, iată că şi informaţii mai proaspete (vezi p. 12) nu doar că le confirmă (pe cele care aveau în vedere anul 2023), dar arată că şi numeroşi tineri cu studii, inclusiv absolvenţi de superioare, rămân / sunt fără ocupaţie!… Dacă în primul „tablou” se… încadrează junii care, în lipsa studiilor, nu demonstrează că ar avea elan spre a se încerca în oarece slujbe care nu necesită oarece „expertiză” la nivel de debutanţi, cum ar zice specialiştii în HR, în al doilea apar unii dintre cei care se trezesc că au şcoli şi „calificări” ce nu se potrivesc cu piaţa ori care au expectanţe (spre înţelegerea tuturor, aici ar fi vorba despre speranţe mai întâi, iar apoi despre o anume aşteptare înspre eventuala lor îndeplinire), inclusiv cele cu privire la lefuri, care nu se potrivesc cu oferta circumstanţială a pieţei. S-ar părea (însă există şi specialişti care explică aşa situaţii) că dacă în primul caz s-ar situa preponderent progeniturile din familii cu istorie asistată social (poate că „formate”, după nişte ani de educaţie acasă, spre a urma „cariera” părinţilor), în al doilea, deloc surprinzător, s-ar afla şi odraslele familiilor care au făcut consistent cheag după 1990, iar acum, întru „dolce far niente”, exersează „meseria” de rentier la babaca şi neneaca. I-ai şi înţelege: de ce să te dai peste cap să faci parale atunci când deja le ai?! Apoi, dacă tragi o linie după povestea de mai sus, printre cei care ar fi în situaţia de a se îngrijora s-ar număra, într-o idee, seniorii. Câţi prestează şi vor presta spre a le asigura lor pensiile „garantate”?!