David

Incontestabil, David Popovici este acum (…după Nadia, Gică Hagi, Simona Halep…) idolul sportiv al României. Incontestabil, este un înotător de excepţie şi un tânăr deştept, cu capul pe umeri, care ştie să (ne) vorbească. S-ar zice că, după Nadia, mai multe fetiţe au visat şi au încercat să ajungă gimnaste de top; că după Hagi, mai mulţi băieţi au vrut să fie mari fotbalişti; că-n vremea Simonei, mai mulţi copii au îndrăgit tenisul. Dar sportul (de performanţă) cere sacrificii enorme, plus că e foarte scump. Acum s-ar crede că mulţi copii, captaţi de siajul creat de David, ar visa să se facă înotători. Însă dl Popovici a atras atenţia asupra precarităţii investiţiilor naţionale şi locale întru sportul de performanţă, asupra lipsei bazinelor profesioniste. Acum, pe moment, pradă unor frumoase emoţii, este posibil să (i) se promită… marea cu sarea; iar apoi, după ce trece valul, să se uite ori să se uite în alte direcţii.

(Zice povestea cum că David s-a luptat cu Goliat şi l-a învins. Azi fatalmente – să spunem că din experienţă – presupunem că Goliat nu-i un înotător, ci un decident de pe margine, îndepărtat de apa zbuciumată, înspumată de efortul despicării sale repezi nu doar cu braţele şi picioarele, ci cu toată fiinţa coordonată de cap.)

Să mai reţinem că „bătrânul” Hagi a refuzat Naţionala (unde, ca să fim foarte răi, are doar un fiu; eventual, jucători în trecere inclusiv pentru creşterea cotei de piaţă). Proiectul (akademia!) lui personal e acasă, la mal de mare, unde vrea stadion (i se construieşte) şi cere parale publice de la primărie.

…Uite că „bunicul” Mircea Lucescu (79 de ani) s-a încumetat să revină pe lângă teren, după aproape 40 de ani.

(Zicea povestea cum că David era tânăr şi era mezinul. La urmă, victorios, regele păru că nici nu-l mai recunoaşte… „Al cui fiu eşti, tinere?”)