Salonul Literaturii Române din Bucovina, manifestare „întrebată”, aşteptată, ajunsă acum, în 2024, la a XIX-a ediţie, şi-a întâmpinat participanţii, joi, 20 iunie, spre amiaza celei mai lungi zile a acestui an (în mod excepţional, deoarece, obişnuit îşi desfăşoara strălucirea pe 21 iunie), atât de lungă, încât să avem timp şi pentru lectură, cu atrăgătoare expoziţii de carte şi reviste pe holul Sălii de Artă „Elena Greculesi” şi cu un cuvânt de bun venit adresat de dr. Gheorghe-Gabriel Cărăbuş, managerul instituţiei organizatoare, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava. Ne-am bucurat cu toţii să ne revedem, Paraschiva Abutnăriţei de la Vatra Dornei şi Mioara Beraru, din Bogdăneşti, amândouă cu privirea întinerită şi de minunaţii trandafiri care ne-au înfrumuseţat întâlnirea, Maria şi Puiu Creţu din Mălini, Vasile Aioanei, Gabriela Braha Strugaru din Câmpulung Moldovenesc şi mulţi alţii, în frunte cu stavroforele dr. Gabriela Platon, stareţa Sf. Mănăstiri Voroneţ, şi Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni.
Ne-am bucurat, dar ediţia a început cu vestea tristă a stingerii din viaţă a doi scriitori care ne-au onorat în ani cu prezenţa şi cuvântul lor în această sală: criticul literar Alexandru Dobrescu şi poetul Ioan Es. Pop. Amintire luminoasă, fie-le cărţile recitite şi citite!
Moderat de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, Salonul şi-a deschis întâi o fereastră spre viaţa şi creaţia scriitorului navigator Jean Bart, venit pe lume acum 150 de ani în Burdujeni-Suceava, cu medalionul literar pe care l-am realizat cu multă plăcere, după o reînnoită lectură a cărţilor sale şi după parcurgerea biografiei romanţate scrise de Adrian G. Romila (Polirom, 2024). În atenţia acordată personalităţii lui Jean Bart de tânărul Adrian G. Romila, proaspăt laureat al Premiului pentru Proză pe 2023 al Uniunii Scriitorilor, dar şi în aprecierile formulate în deschiderea unor ediţii relativ recente de la fel de tinerii Ioana Revnic şi Paul Cernat, am văzut un semn favorabil pentru perenitatea cărţilor scriitorului navigator, perenitate la care visează orice scriitor şi oricine se visează scriitor.
În continuare, prelegerea ţinută de criticul literar Isabel Vintilă despre „Suprarealismul la centenar”, adică „bătrân, dar nu învechit”, a accentuat dimensiunea culturală a Salonului, respectată cu grijă, inspirat, de organizatori de-a lungul tuturor ediţiilor sale. Ca şi aceea a noutăţii, concretizate acum în lansarea a două cărţi cu cerneala de tipar caldă încă. Este vorba de „Pe aripi de mori de vânt şi de carte” (Muşatinii, Suceava, 2024), cea de a şaptea carte de poveşti de călătorie a semnatarei acestor rânduri – sau a opta, dacă luăm în considerare şi antologia lansată în ianuarie, „Cititoarea, călătoarea, povestitoarea” (Tipo Moldova, Iaşi, 2024) -, cu o prezentare, îmbietoare la citit, dar şi la călătorit în Rodos, de dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, căruia îi mai mulţumim o dată. Cealaltă carte lansată la Salon, „Mircea Motrici între oglinzi” (Akakia, Bucureşti, 2024) face parte din impresionantul şir de manuscrise rămase de la cunoscutul glas (de corespondent la Radio România Actualităţi) şi condei al Bucovinei şi aduse la lumina tiparului de Rozalia Motrici, păstrătoare a memoriei soţului şi în ipostaza de preşedintă a Societăţii Culturale „Mircea Motrici”. „Mircea Motrici între oglinzi”, cu o prefaţă de istoricul literar Nicolae Cârlan, care i-a fost permanent alături Rozaliei Motrici în efortul selecţiei şi organizării manuscriselor şi faţă de care Rozalia Motrici şi-a exprimat gratitudinea şi de la microfonul Salonului împreună cu urările de sănătate ale tuturor participanţilor.
Deşi, în general, cunoscut din varianta sa online, numărul de primăvară, 1-2-3 (395-396-397)/2024 al „Bucovinei literare”, prezentat de Alexandru Ovidiu Vintilă, redactor-şef al revistei, a înregistrat previzibila satisfacţie de a fi ţinut în mâini şi răsfoit în ritmuri diferite, dat fiind numărul mare al participanţilor venind din epoca hârtiei, deşi s-a făcut remarcată şi prezenţa elevilor de la Şcoala Gimnazială 3 Suceava (prof. diriginte Mara Socoliuc). În ce mă priveşte, am fost încântată de întâlnirea cu Mihai Burlacu, fostul nostru coleg la cotidianul „Crai nou”, ale cărui creaţii foto ilustrează numărul.
Ultima în programul Salonului, dr. Alis Niculică, coordonatoarea revistei Bibliotecii Bucovinei „Scriptum”, şi-a emoţionat nu doar mama, dna Despina Satco aflată în public, cu evocarea părintelui său, Emil Satco, fondatorul revistei acum 30 de ani (dar şi al Salonului, şi autor şi al altor mărci ale spiritului său imprimate instituţiei), şi cu aducerea în orizontul privirii (şi al amintirii!) a primului număr, a primului număr format A4, a primului număr color. Cu siguranţă, „Scriptum”-ul Bibliotecii Bucovinei nu are pereche în ţară!
În această atmosferă de binefăcătoare emotivitate, hrănită pe drumurile la şi dinspre Bibliotecă de mireasma sânzienelor şi de prevestirea Sărbătorii Sânzienelor şi făcută şi mai strălucitoare de Solstiţiul de Vară, cuvântul stavroforei Elena Simionovici de cinstire a Bibliotecii, „locul cel mai cald după cel al Bisericii”, şi a Cărţii, de rugăciune, literare, de medicină, indiferent care, fiindcă „ne face oameni”, a mişcat inimile, fiecare intervenţie a Preacuvioşiei Sale fiind o ilustrare a convingerii susţinute şi acum că întotdeauna, contând ce spui, contează mai ales cum spui. La rându-i, cu spusele adresate în primul rând tot tinerilor, Stareţa Gabriela Platon, recent reîntoarsă din Bărăganul deportărilor de odinioară, unde a purtat în sufletul şi în cuvântul său şi tragediile de la Fântâna Albă, Lunca şi suferinţele românilor surghiuniţi în Siberia, Kazahstan, în Asia Centrală, ne-a îndemnat să trăim în credinţa că, având ajutorul lui Dumnezeu, se poate merge mai departe.
A fost momentul suspinului pentru prietenii din nordul Bucovinei, altădată obişnuiţi ai Saloanelor Bibliotecii Bucovinei, acum împiedicaţi de război să treacă graniţa. Şi al nădejdii în zile mai bune. Sau cum spunea un scriitor, din stirpea lui Jean Bart, „Bucuria zilei de mâine, iată pentru ce trăim!”
Comentarii