Cine a fost de fapt George Pomuţ? Prin ce s-a ilustrat el pentru ca numele său să fie reţinut de istoria poporului american? În ce împrejurări şi-a desfăşurat el activitatea? Toate aceste întrebări sunt legitime şi ispititoare.
Viaţa lui George Pomuţ a atras atenţia mai multor cercetători români şi americani. Suntem departe de elucidarea completă a biografiei şi activităţii acestui român, originar din Transilvania, care a înscris pagini de glorie în istoria SUA.
Potrivit datelor şi concluziilor celor care i-au cercetat amănunţit biografia, George Pomuţ s-a născut în localitatea Giula, fostul judeţ Bichiş, la 31 mai 1818. Conform unor izvoare, George Pomuţ ar fi primit o educaţie aleasă în academiile militare din Viena şi Saint-Étienne (Franţa). Potrivit altor date ar fi făcut studii juridice la Pesta.
La Viena s-ar fi îndrăgostit de o fată dintr-o familie nobilă. Familia fetei, opunându-se căsătoriei fiicei lor cu George Pomuţ, cei doi au părăsit Viena şi au plecat în Ungaria, unde îl vom găsi pe tânărul ofiţer înrolat în armata revoluţionarilor maghiari. După înfrângerea revoluţiei din 1848, George Pomuţ se refugiază în străinătate. Ceea ce se ştie cu certitudine este faptul că în 1850 George Pomuţ se află în statul Iowa din SUA după ce petrecuse câteva luni la New York. Împreună cu tovarăşii de arme din timpul revoluţiei de la 1848 George Pomuţ plănuia construcţia localităţii New Buda, care va dispărea mai târziu de pe harta ţării.
Capitolul de viaţă care avea să aducă celebritate lui George Pomuţ a început odată cu izbucnirea războiului civil din SUA (1861-1865). El se înrolează în 1861 în Regimentul 15 de voluntari din statul Iowa. Datorită pregătirii sale militare deosebite, colonelul Reid, comandantul regimentului, îl numeşte pe George Pomuţ adjutant al său.
Ca ofiţer în ,,armata Uniunii” (denumire prin care erau desemnate forţele armate din statele din nord), George Pomuţ va avea o strălucită carieră militară, elogiată de cronicarii vremii. George Pomuţ a participat cu vitejie la marile bătălii de la Shiloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah, lupte în care armata preşedintelui Abraham Lincoln a înscris pagini de glorie. Sfârşitul carierei militare a lui G. Pomuţ nu va marca însă încheierea activităţii sale extraordinare în slujba SUA. La 16 februarie 1866 preşedintele Andrew Johnson îi încredinţează postul de consul general al SUA la Petrograd, post pe care îl va deţine timp de 12 ani. Ca o recunoaştere a marilor sale merite militare, la câteva luni după misiunea sa în postul de Consul general la Petrograd, George Pomuţ este avansat la gradul de general de brigadă. Principale date privind activitatea militară a lui G. Pomuţ pot fi găsite în volumul ,,Istoria Regimentului 15 Iowa între anii 1861-1865”, apărută sub semnătura generalului Belknap – Ministru al Războiului.
Este descris ca fiind „blond, înalt, cu barbă şi mustăţi, cu păr uşor ondulat. inuta sa era de distincţie militară. Înafară de română şi maghiară vorbea fluent franceza, germana şi engleza. Recita din Byron cu uşurinţă, iar opera lui Burns îi era familiară.”
În perioada în care George Pomuţ se afla la post la Petrograd a fost perfectată cea mai importantă tranzacţie din istoria raporturilor dintre SUA şi Rusia – cumpărarea de către SUA a teritoriului Alaska, care aparţinea Rusiei. Transferul de posesiune a avut loc la 18 octombrie 1867, iar plata s-a efectuat în iulie 1868. Suma plătită pentru cumpărarea teritoriului a fost de 7.200.000 dolari. Senatorul Sumner, referindu-se la negocierile de încheiere a tratatului a declarat: „Puţine tratate au fost concepute, iniţiate, pregătite şi încheiate într-un mod atât de simplu”.
Este o afirmaţie care merită să fie reţinută pentru acest capitol al raporturilor diplomatice ruso-americane, dintr-o perioadă în care la Petrograd consul general al SUA era românul George Pomuţ.
Înlocuit în funcţie în 1878, ca urmare a uneltirilor unor duşmani ai săi, George Pomuţ nu s-a mai întors în SUA, rămânând la Petrograd unde a decedat la 12 octombrie 1882.
George Pomuţ a fost înmormântat în colţul săracilor din cimitirul Smolensk din Petrograd. Murind sărac, cheltuielile de înmormântare au fost acoperite din danii ale cunoscuţilor săi şi ale membrilor coloniei americane din Petrograd.
După mulţi ani de la trecerea lui George Pomuţ în lumea umbrelor, fostul său prieten şi tovarăş de arme, generalul Belknap, precum şi guvernatorul Curtin, s-au îngrijit ca fostul consul general al SUA la Petrograd să fie exhumat şi reînmormântat în colţul protestant al Cimitirului Smolensk.
Cu ajutorul documentelor istorice americane se dovedeşte că românul George Pomuţ, plecat din sânul nostru, a contribuit cu toată generozitate la ceea ce americanii numesc „The Making of America” (făurirea Americii). În 1944 guvernul american a atribuit unui vas de război numele de „Generalul George Pomuţ”. Aceste cuvinte care mi-au venit în minte la capătul acestor sumare însemnări sunt consacrate unui român intrat pentru totdeauna în memoria istoriei.
Prof. CONSTANTIN TÂRZIU
Comentarii