Motto: „Nu dor nici luptele pierdute, / nici rănile din piept nu dor, / cum dor acele braţe slute / care să lupte nu mai vor… / Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, / nici ochii când în lacrimi ţi-s. / Adevăratele înfrângeri, / sunt renunţările la vis.” (Radu Gyr)
Patriotismul a decăzut din drepturi şi a fost pus la zid de ochiul blestemat al lumii contemporane care scrutează înfometat prezentul, ca pe un dar de preţ al unui ceas decadent.
Filiala cadrelor militare în rezervă şi retragere MAI “Dragoş Vodă,” Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, condusă de Biroul executiv – col. (retr.) Vasile Vargan, lt. col. r. Lungu Dumitru, col.r. Vasile Aioanei, col.r. Vasile Ursachi şi plt. adj.-şef. r. Stelică Pîntea, plt. adj.-şef. r. Petru Bîndiul, plt. adj. r., preot Nicolaie Moroşan, este formată din armele Poliţia Română, Pompieri, Poliţia de Frontieră şi Jandarmi, care au jurat credinţă ţării şi poporului român.
„Sucursala noastră – ne-a declarat colonelul în rezervă Vasile Vargan, preşedintele în execuţie, este o asociaţie non-profit, apolitică şi nonguvernamentală, oameni care au purtat cu respect, demnitate şi onoare, uniforma militară, cu însemnele statului român. Sunt oameni care s-au dedicat pentru prevenirea faptelor antisociale, pentru depistarea şi tragerea la răspundere penală sau contravenţională a celor care au încălcat dispoziţiile legale, apărarea frontierelor ţării, prevenirea incendiilor, salvarea de bunuri şi vieţi omeneşti, asigurarea ordinii şi liniştii publice comunitare…”
Cu însemnul ROD la purtător (Respect, Onoare, Demnitate), asociaţia câmpulungeană a participat, de-a lungul timpului, la festivităţile organizate de Primărie şi de Garnizoana militară – Ziua Eroilor, Ziua Armatei Române, Ziua Eminescu, Ziua Unirii, a întreţinut monumentele din Cimitirul Eroilor, a ajutat familii nevoiaşe şi copii cu dizabilităţi, au contribuit la educaţia juridică, socială şi civică, prin organizarea, la nivelul instituţiilor de învăţământ a unor întâlniri tematice, a popularizat tradiţiile româneşti, prin intermediul Ansamblului vocal-instrumental „Piatra Şoimului”, participând la festivaluri internaţionale de folclor, o constantă fiind „Întâlniri bucovinene”, dar a şi sculptat, pe piatra de hotar a vremurilor, cu litera tipărită pe carte, ca testament spiritual, prin cărţile pline de talent ale coloneilor Vasile Ursachi şi Vasile Aioanei. Vasile Ursachi, autor al cărţilor „Numele focului”, 1997, „Primire la Regină”, 2002, „Epistole către Hefaistos” 2009, a fost redactor şi secretar de redacţie la săptămânul „Frontiera” (1990-1999), redactor la revista lunară „Pentru Patrie” (2000-2001), redactor-şef al săptămânalului „Poliţia română” (2001-2003), director la Centrul Cultural al Ministerului de interne (2006-2009), director general al Centrului Cultural „Bucovina” (2010-2011).
Întâlnirile de ianuarie, ca în fiecare lună, de altfel, au fost de bucurie, sărbătorire, omagiere şi aducere-aminte. În cadrul primei întîlniri, de început de an 2024, au fost sărbătoriţi Vasile Aioanei, Petru Bîndiul, Ioan Grigoraş, Vlad Cornel, Radu Zdrob şi Vasile Vargan, iar prezenţa edilului câmpulungean, ing. Mihăiţă Negură, a fost salutată, cu inima la chipiu, de cei care s-au înrolat întru adevăr, bine şi frumos, primind şi Diploma de onoare pentru colaborare excelentă şi pentru sprijinul filialei rezerviştilor.
Membru al Societăţii Scriitorilor fără Frontiere, al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, al cenaclurilor literare „ara de Sus”, „Nectarie” şi „Maşina cu poeţi”, colonelul în rezervă Vasile Aioanei a scos la lumina zilei a patra carte, „Destine fracturate”, alături de celelalte trei cărţi apărute anterior „Casa Ileana”, „Misterul sentimentelor” şi „Pedeapsa divină”. Cartea, apărută la editura Junimea, Iaşi, a fost prezentată de subsemnata. Volumul este un rod al experienţelor profesionale, valorificate artistic, dar şi un cumul de istorisiri, auzite şi adăpostite în paginile unei cărţi, adresate tuturor iubitorilor cuvântului scris, care îşi pot regăsi bucuriile şi tristeţile, împlinirile sau deziluziile. Stilul pe care îl adoptă scriitorul Vasile Aioanei îşi vădeşte originalitatea printr-o prezentare directă, sigură, alertă, prinsă în firul naraţiunii care dezvăluie trăiri, caractere, destine individuale. Ochiul Vieţii, care răzbate la fiecare pagină, este singurul drămuitor al discursului narativ, autenticitatea povestirii primând asupra broboadelor stilistice. Autorul Vasile Aioanei e şi personaj, o prezenţă narativă, implicată mereu în destinele personajelor, trăieşte, cu toate pânzele sus, fiecare înălţare şi fiecare prăbuşire, fiecare împlinire şi fiecare neîmplinire, aidoma propriei vieţi când, la cei 63 de ani împliniţi pe 14 ianuarie, are curajul confesiunii proprii, într-o „retorică a devenirii”: „Ne dorim întotdeauna ce nu avem şi nu ştim, nu vrem, sau uităm să preţuim ce avem. Oricât de mult am urca pe scara vieţii, ne dorim tot mai mult şi mai mult. Nu-i deloc rău, pentru că doar aşa putem progresa, ne putem împlini. Uităm, însă, să fim fericiţi, să rămânem sănătoşi, să trăim şi pentru noi, nu doar pentru idealul din noi. Şi aşa ajungem la 63 de ani, când ne întrebăm ce mai putem face? Că timpul nu-l mai putem da înapoi… Ei, dacă-am putea?! Am şti mai bine ce alegeri să facem, pentru că traseul vieţii nu-i decât un rezultat al alegerilor pe care le-ai făcut!… Să poţi fi mulţumit cu ceea ce ai, cu ceea ce eşti, cu ceea ce ai reuşit să faci în viaţă, este însă izvorul liniştii sufleteşti, regretele macină, distrug! Şi-atunci?… Să-ţi poţi asuma lucid realizările şi neîmplinirile şi să le poţi gestiona fără zbucium: aceasta este calea spre fericirea ce a mai rămas…”
O altă întâlnire de ianuarie a avut loc în cadrul şedinţei de deschidere a celei de a lV-a ediţii a concursului de şah, tenis de masă şi table, organizat în cinstea zilei de 24 ianuarie – Cupa Unirii – care a avut loc în sala mare a Cazinoului din Vatra Dornei, când rezerviştii câmpulungeni s-au bucurat de revederea cu membrii celorlalte filiale din judeţ şi din Botoşani, fiecare primind, cu onor, o diplomă de participare. Deschiderea competiţiei a avut loc în noua sală de festivităţi a Cazinoului din Vatra Dornei, în prezenţa primarului Ilie Boncheş şi a viceprimarului Marius Râpan, care au fost gazde ospitaliere. Activităţile desfăşurate au constat în depunerea de coroane, la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o scurtă expunere în Sala Oglinzilor, din incinta Primăriei Vatra Dornei, concursuri, ateliere de lucru. Întreaga manifestare s-a bucurat de prezenţa distinsă a generalului Vasile Moţoc.
La sfârşit de ianuarie, de sărbătoarea celor trei sfinţi, Vasile, Grigore şi Ioan, la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, din Câmpulung Moldovenesc, cu binecuvântarea preotului Nicolaie Moroşan, s-a făcut o pomenire a celor adormiţi din rândurile slujitorilor patriei.
Într-un timp dărâmat de pe soclul veşniciei, când războiul îşi arată colţii la fiecare pulsaţie a fericirii de a trăi cu pacea în suflet, cadrele militare, chiar dacă trecute în rezervă, au răspuns întotdeauna „prezent” la apelul vieţii sociale şi culturale.
LUMINIŢA REVEICA ŢARAN
Comentarii