Acum câteva zile a apărut în spaţiul public un material intitulat „Dreptul la replică, privind articolul din «Crai nou», nr. 9139, din 29 Noiembrie 2023, p.16”, în care, printre multe lucruri ce nu au legătură cu Centrul Muzeal „Cazinoul Băilor” din Vatra Dornei, ni se aduc o serie de argumente referitoare la motivarea schimbării denumirii de „Cazinoul Băilor” în „Palatul Dornelor”. Astfel, domnul pr. prof. dr. docent Mihai Valică insistă pe denumirea iniţială a monumentului istoric dornean – „Kurhaus/ Pavilionul de cură/ Pavilionul central al băilor”, făcând însă trimiteri doar la construcţiile din jur, respectiv la investiţiile pentru stabilimentul balnear din 1883 şi „pentru cele mai importante construcţii din această unitate balneară, adică pentru casa de baie, casa de tratament, hotelul balnear, pentru acumulările de izvoare, conductele de apă, întărirea malului râului şi pentru amenajarea parcului” (dintre 1898-1907) de mai târziu, investiţii realizate din fondurile Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei, confundându-le astfel cu construcţia Pavilionul central al băilor. Este adevărat, însă, că diversele solicitări ale miniştrilor agriculturii, Julius von Falkenhayn, respectiv Karl von Giovanelli, citate de domnul pr. prof. dr. docent Mihai Valică, primesc aprobări ale Împăratului Franz Joseph („[…]din veniturile domeniilor şi pădurilor Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei”, respectiv „[…] pentru investiţii în bunurile Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei, în deceniul 1898-1907, creditul de 4.994.000 de coroane din veniturile obişnuite ale fondului, în modalităţile solicitate […]”), lucru pe care noi nu l-am negat în discursul nostru. Adăugăm şi faptul că în 1885, primarul Vasile Deac, sprijinit de arhitectul Paul P. Brang, geologul Stur şi de profesorul Ludwig, a reuşit să-şi impună în faţa împăratului Franz Joseph propriul punct de vedere referitor la dezvoltarea localităţii şi la construcţiile viitoarei staţiuni, chiar dacă se punea problema unor costuri mult mai ridicate decât cele aprobate iniţial Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei. Nu în ultimul rând, considerăm că profesorul dornean Mihai Valică face confuzii între secularizarea specifică secolului XIX şi naţionalizarea specifică secolului XX.
Referitor la păstrarea denumirii de Centrul Muzeal „Cazinoul Băilor”, în susţinerea apelului nostru către Înalt Prea Sfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, dorim să aducem câteva argumente istorice.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea a existat o modă în ceea ce priveşte petrecerea timpului în staţiuni balneare. Populaţia aparţinând claselor superioare era mereu prezentă, fie din motive de boală, fie doar de plăcere, în diversele staţiuni ale Europei. Alături de băi şi cure de aer, în aceste locaţii s-au construit, pentru petrecerea timpului liber, clădiri care adăposteau diferite activităţi socio-culturale: de la teatru, spectacole muzicale, la biblioteci, lectură publică, cafenele, cofetării, restaurante etc. Aceste clădiri, mai ales în spaţiul german, au purtat numele de kurhaus (=casă/salonul de cură; pavilionul balnear/salonul balnear); le menţionăm, de exemplu, pe cele de la Baden-Baden, Wiesbaden (care-şi păstrează şi astăzi numele şi structura) sau Băile Herculane; toate aveau, în linii generale, funcţiuni similare. După 1918, în mod natural, clădirea dorneană va purta numele de „Cazinoul Balnear”, fiind de fapt traducerea faptică a utilităţii imobilului.
Prezenţa unei clădiri de acest tip aducea faimă staţiunii, bună reputaţie, strălucire şi, implicit, turişti şi prosperitate. Construcţia unui asemenea edificiu era costisitoare, motiv pentru care ele sunt rare; nu întâmplător, la inaugurarea de la Vatra Dornei, din 10 iulie 1899, a participat însuşi arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul coroanei imperiale. Mai mult, începând cu sfârşitul lunii august 1914 şi până în decembrie 1916, cu intermitenţe, guvernul Bucovinei, condus de guvernatorul Rudolf von Meran, s-a mutat la Vatra Dornei, clădirea Pavilionului de cură şi Hotelul balnear I găzduind membrii guvernului Ducatului. Tot aici, în 19 decembrie 1914, arhiducele Karl Franz Joseph (ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, între 1916-1918) a ţinut audienţa oficială, la care primul a fost primit Mitropolitul Vladimir de Repta. Suntem convinşi, date fiind disponibilităţile oraşului, că utilizarea acestei clădiri de către guvern s-a făcut datorită importanţei ei, şi nu a proastei sale reputaţii.
După 1918 s-a numit firesc „Cazinoul balnear/Cazinoul băilor”. În perioada interbelică, sub denumirea de „Cazinoul Balnear”, clădirea a fost restaurată din fondurile Fondului Bisericesc greco-oriental al Bucovinei de două ori: în 1924 şi, sub coordonarea doctorului Gheorghe Constantinescu, în 1936. Şi-a păstrat denumirea explicită de „Cazinou” până în 2023, adică 105 ani.
În plus, astăzi imobilul se află în Lista monumentelor istorice (cod SV-II-m-A-05670), ca monument de importanţă naţională (categoria valorică A), cu denumirea „Cazinoul Băilor”, iar proiectul de finanţare se referă la „Centrul Muzeal «Cazinoul Băilor»”, aspecte care nu permit ca schimbarea denumirii să se poată face pur şi simplu, în timp scurt, indiferent cine este proprietarul. De altfel, credem că argumentele de mai sus, la care se pot adăuga multe altele, ne determină pe toţi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care a făcut investiţia şi a salvat de la pieire sigură monumentul, Consiliul Judeţean Suceava, care a sprijinit demersul, Primăria Municipiului Vatra Dornei, diverse instituţii şi persoane, să redăm acestei bijuterii arhitecturale strălucirea binemeritată, fără a-i schimba denumirea.
România are astăzi patru cazinouri istorice: la Constanţa, Sinaia, Băile Herculane şi, singurul restaurat integral, la Vatra Dornei. Considerăm că, în loc să-i schimbăm denumirea monumentului dornean, mult mai nimerit este să-i redăm strălucirea, astfel ca atunci când se vorbeşte de Centrul Muzeal „Cazinoul Băilor” Vatra Dornei, asocierea imediată să se facă cu un spaţiu de referinţă pentru România. În acest sens, dorim să-i mulţumim Înalt Prea Sfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, pentru amabilitatea cu care ne-a primit, ne-a ascultat şi pentru încrederea pe care ne-a sădit-o în privinţa realizării unor proiecte culturale viitoare, de mare anvergură, la Vatra Dornei.
Dr. CONSTANTIN-EMIL URSU
Comentarii