Nici bine n-a trecut pandemia, că din dosul scenei se şi iţesc vitejii noştri de carton, aceiaşi care dau din coadă când se iveşte la orizont ditai ciolanul mediatic: s-au cheltuit prea mulţi bani în vremea exploziei de COVID-19, iar vaccinurile comandate au fost prea multe, cică un miliard de euro aruncaţi pe apa sâmbetei. Plus că au fost obligatorii, iar diriguitorii, doctorii… au ucis 65.000 de oameni sănătoşi! Au uitat acuzatorii că atunci umblau cu moartea în sân după măşti şi aşteptând să se elibereze locuri în spitale. Oare câţi am mai fi rămas din 20 de milioane dacă n-am fi avut vaccinul şi la butoane era Şoşoaca?
Nu suntem deloc originali: în toată Europa civilizată au debutat astfel de anchete penale de peste un an live la TV, fiind audiaţi decidenţii, prim-miniştrii, miniştrii sănătăţii, primarii marilor aglomerări urbane, iar noi nu puteam rămâne mai prejos, aici nefiind nimic de comentat.
Numai că în Occidentul democratic anchetele justiţiei vizează perioada de maximă confruntare cu virusul ucigaş sub toate aspectele, adică al eficienţei medicale, organizaţionale, economice…, nicidecum politicianist, ei, bine, dosarul penal al DNA a picat ca o bombă politică în capul autorităţilor vremii, recte PNL şi mai ales USR, premier, ministru al Sănătăţii, ministru de Finanţe…, calificaţi în spaţiul public înainte de a ajunge în instanţe ca hoţi, ticăloşi, sclavi ai deciziilor UE, cei ce au jefuit ţara de un miliard de euro din prostie, din lăcomie. Un şir de minciuni groase şi ticăloase ale acuzatorilor din spaţiul public, ale politicienilor adversari şi ale servitorilor din mass-media: între cele 65 mii de victime, marea majoritate aparţine nevaccinaţilor, ceilalţi având diverse comorbidităţi. Numărul celor ucişi de vaccin şi de complicaţii postvacciniste nu a fost stabilit, dar este cu totul nesemnificativ. Şi la noi, şi la alţii.
Aici nu vorbim de dosarul DNA, făcut în temeiul legii, ci de uşurinţa cu care Opoziţia şi PSD lansează acuzaţii fără acoperire: nu erau la guvernare, iar mediile, televiziunile cele mai influente, comunicatorii stropşiţi, duri, adică abraşii critici se află demult în tabăra social-democraţilor. Căci politica românească încă nu cunoaşte nuanţele şi operează numai în alb şi negru. Motiv pentru care în emisiunile lor TV tot ce fac sau au făcut ceilalţi, inclusiv colegii liberali de guvernare, miroase a jaf, incompetenţă şi chiar prostie.
Cu aşa ceva ne-am confruntat odată cu venirea social-democraţilor la Palatul Victoria, comportament neschimbat de pe vremea tovarăşului Iliescu, dar partea cea mai intrigantă este alta: contaminarea rapidă a populaţiei a produs o spaimă teribilă, nu numai în România, iar autorităţile de pretutindeni s-au bulucit spre firmele producătoare de măşti, teste, izolete, medicamente… pentru a limita răspândirea virusului. Firmele, mai toate chinezeşti, nu făceau faţă cererilor, ceea ce i-a îngrozit pe factorii de decizie. Aşa s-a ajuns la supralicitarea respectivelor produse şi la creşterea astronomică a preţurilor, între fabricanţi şi cumpărători interpunându-se zeci de firme intermediare, mai vorace decât virusul însuşi. Şi da, există un număr impresionant de profitori pe boală şi pe moarte! Dar acuzatorii nu-i văd.
Cu siguranţă s-au făcut greşeli, căci nici un guvern nu s-a mai confruntat cu o pandemie de asemenea proporţii. Din frica de a scăpa frâiele pandemiei, diriguitorii noştri s-au făcut luntre şi punte spre a se aproviziona cu cele necesare, iar populaţia a dat năvală la farmacii şi spitale să intre în posesia medicamentelor-minune. Unii au reuşit, dar cei mai mulţi au ajuns în spitalele supraaglomerate, pregătite în pripă de lupta cu nenorocirea, fără aparate moderne, fără expertiză. De cimitire şi frigidere nu mai vorbesc, nici de sacii negri, izolatori.
Acum, altă dandana: trecând sub tăcere groaza morţii de atunci, din dorinţa de a ieşi cu pieptul în faţă, activiştii unor partide au început marea vânzoleală pentru voturile campaniilor electorale de anul viitor. O bătălie nenorocită pentru camuflarea adevărului şi pentru a prosti lumea. Că votul cinstit, în cunoştinţă de cauză se naşte cu mare greutate în România.
Comentarii